Jacques Chirac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

**Jacques Chirac**
Al 22-lea Preşedinte al Franţei


Actual
În funcţie din	17 mai, 1995
Precedat de	François Mitterrand
Urmat de	în post
Al 155-lea Prim Ministru al Franţei
În funcţie în perioada
27 mai 1974 – 26 august 1976 20 martie 1986 – 10 mai 1988
Precedat de	Pierre Messmer Laurent Fabius
Urmat de	Raymond Barre Michel Rocard

Născut	29 noiembrie 1932, Paris
Partidul politic	UMP (nu este membru)
Căsătorit cu	Bernadette Chirac
Religia	romano-catolic

Jacques René Chirac (născut la Paris 29 noiembrie, 1932), este un politician francez. Ales preşedinte al Republicii Franceze în 1995 şi 2002 (fiind, între timp, co-principe al Andorrei).

Jacques Chirac a fost colaborator al preşedinţilor francezi Georges Pompidou în anii 1960 şi Valéry Giscard d'Estaing în anii 1970. A fost primar al Parisului din 1977 până în 1995 şi prim-ministru în 1974 - 1976 şi 1986 - 1988. A candidat prntru postul de preşedinte fără succes în 1981 şi 1988, şi a fost ales în 1995 şi 2002.

Tatăl său a fost funcţionar de bancă şi apoi director la o companie aeriană. Chirac a studiat la:

Lycée Louis-le-Grand (a absolvit în 1950)
Institut d'Etudes Politiques 1951-1954 (servicii publice şi politică)
Şcoala de vară Harvard în 1953
ofiţer de cavalerie armorată în Saumur (locul 1)
Ecole Nationale d'Administration în 1959 (şcoală de elită pentru servicii guvernamentale; locul 10)

Şi-a satisfăcut serviciul militar în Armata Franceză din 1954 până în 1957 şi a fost recrutat în timpul războiului franco-algerian. În prezent este căsătorit cu Bernadette Chodron de Courcel, având două fiice, printre care şi Claude Chirac. El este de credinţă romano-catolică.

Conservatorul Chirac a început politica ca un suspect de comunism: el a semnat Chemarea de la Stockholm şi a vândut ziarul comunist "l'Humanité". Asta a fost mai târziu o problemă pentru el când a dat la o academie pentru a deveni ofiţer militar: deşi meritele sale academice îl puneau pe primul loc printre studenţi, armata nu dorea un ofiţer comunist şi a aranjat să intre ultimul, asigurându-i rolul de soldat. După ce s-a plâns, i-a fost returnat adevăratul loc şi a devenit un ofiţer. De asemenea, a avut problemea cu mersul în Statele Unite ale Americii din cauza McCarthy-ismului.

Carieră politică:

Auditor al Curţii de Conturi franceze (Cour des Comptes) din 1960.
S-a alăturat stafului prim-ministrului George Pompidou în 1962 (în funcţia de secretar de stat pentru probleme sociale).
Ales pentru Ansamblul Naţional în 1967. În 1968, a jucat un rol foarte important în negocierea unui armistiţiu în răscoala studenţilor şo greva munictorilor în May 1968;
Secretar de stat pentru dezvoltarea economică şi rurală în 1973;
Ministru a Dezvoltării Agriculturale şi Rurale din 1973 până în 1974;
Ministru de Interne în 1974;
Prim-Ministru din 1974 până în 1976, şi apoi din 1986 până în 1988;
Primar al Parisului, din 1977 până în 1995;
Preşedinte al Franţei, din 1995.

Jacques Chirac

Chirac a stat mult în politica de centru-dreapta ca şi un politician gaullism, suporter al taxelor mai mici, al eliminării controalelor de preţuri, a pedepselor mair pentru crimă şi terorism şi al privatiizării afacerilor.

Jacques Chirac a candidat pentru funcţia de preşedinte în 1981, dar a fost învins de François Mitterrand. După alegerile din 1986, Mitterrand a trebuit să împartă puterea cu parlamentul de dreapta, forţând funcţia de prim-ministru pentru Chirac. Chirac a fost învins din nou în alegerile prezidenţiale din 1988 (de către Mitterrand), dar a rămas primar al Parisului şi mebru activ în parlament.

Chirac a fost în final ales ca şi preşedinte al Franţei în 1995, dar a trebuit să folosească mult timp pentru a reduce la tăcere electoratul deziluzionat. Şomajul în Franţa rămâne printre cele mai mari din Uniunea Europeană iar grevele sunt foarte frecvente, predominante în sectorul public, în special în transportul de călători.

Chirac a fost de asemenea suspectat de corupţie şi de uzul banilor publici în scopuri personale când a fost primar al Parisului. Totuşi, investigaţiile despre rolul său în aceste probleme au fost suspendate până când a încetat să se mai bucure de imunitatea parlamentară faţă de procuratură. Acele suspiciuni au promovat showul satiric Les Guignols de l'Info pentru a introduce personajul-păpuşă Super Menteur (Super Mincinos), format din o reprezentare a lui Chirac în un costum ca şi al lui Superman.

Pe 14 iulie, 2002 în timpul sărbătorilor zilei naţionale, Chirac a supravieţuit unei încercări de asasinat din partea unui individ ce avea o puşcă ascunsă într-o husă de chitară. Cel care a încercat asasinatul a tras un foc înspre locul unde se afla Jaques Chirac, fiind repede oprit de oamenii din jur. Atacatorul, Maxime Brunerie, a fost găsit ulterior iresponsabil, fiind astfel imposibil de a fi judecat într-un proces; grupul violent de extremă dreapta cu care a fost asociat, Unité Radicale a fost atunci dizolvat administrativ. El a fost de asemenea canditat pentru partidul Mouvement National Républicain la alegerile locale.

El nu a dorit război cu Irakul decât ca ultimă soluţie (cu rezoluţie şi mandat a Consiliului de Securitate al ONU) în 2002 şi 2003, cerând participarea inspectorilor ONU pentru mai mult timp. Împreună cu cancelarul german Gerhard Schröder şi cu preşedintele rus Vladimir Putin, el a cerut diplomaţie în loc de război.

Prim-miniştri săi au fost:

Prim-Ministru	din	până în
Dominique de Villepin	2005
Jean-Pierre Raffarin	2002	2005
Lionel Jospin	1997	2002
Alain Juppé	1995	1997

Predecesor: Francois Mitterrand	Preşedinte al Franţei 1995-prezent	Succesor: În funcţie
Predecesor: Pierre Messmer	Prim ministru al Franţei 27 mai 1974 – 26 august 1976	Succesor: Raymond Barre
Predecesor: Laurent Fabius	Prim ministru al Franţei 20 martie 1986 – 10 mai 1988	Succesor: Michel Rocard

Şef al guvernului Franţei din 1871

A treia Republică: Dufaure • de Broglie • de Cissey • Buffet • Dufaure • Simon • de Broglie • de Rochebouët • Dufaure • Waddington • de Freycinet • Ferry • Gambetta • de Freycinet • Duclerc • Fallières • Ferry • Brisson • de Freycinet • Goblet • Rouvier • Tirard • Floquet • Tirard • de Freycinet • Loubet • Ribot • Dupuy • Casimir-Perier • Dupuy • Ribot • Bourgeois • Méline • Brisson • Dupuy • Waldeck-Rousseau • Combes • Rouvier • Sarrien • Clemenceau • Briand • Monis • Caillaux • Poincaré • Briand • Barthou • Doumergue • Ribot • Viviani • Briand • Ribot • Painlevé • Clemenceau • Millerand • Leygues • Briand • Poincaré • François-Marsal • Herriot • Painlevé • Briand • Herriot • Poincaré • Briand • Tardieu • Chautemps • Tardieu • Steeg • Laval • Tardieu • Herriot • Paul-Boncour • Daladier • Sarraut • Chautemps • Daladier • Doumergue • Flandin • Bouisson • Laval • Sarraut • Blum • Chautemps • Blum • Daladier • Reynaud • Pétain

Regimul de la Vichy: Pétain • Laval

Guvernul Provizoriu: de Gaulle • Gouin • Bidault • Blum

A patra Republică: Ramadier • Schuman • Marie • Schuman • Queuille • Bidault • Queuille • Pleven • Queuille • Pleven • Faure • Pinay • Mayer • Laniel • Mendès-France • Faure • Mollet • Bourgès-Maunoury • Gaillard • Pflimlin • de Gaulle

A cincea Republică: Debré • Pompidou • Couve de Murville • Chaban-Delmas • Messmer • Chirac • Barre • Mauroy • Fabius • Chirac • Rocard • Cresson • Bérégovoy • Balladur • Juppé • Jospin • Raffarin • de Villepin