Octave Mirbeau

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Octave Mirbeau (1848-1917), jurnalist, pamfletar, critic de artă, romancier şi autor dramatic francez.

Cuprins 1 Viaţa şi activitatea literară 2 Justitiarul 3 Bibliografie 4 Studii despre Mirbeau 5 Legături externe

[modifică] Viaţa şi activitatea literară

Este una dintre figurile cele mai captivante si mai originale din literatura de la Belle Époque : Lettres de ma chaumière (1885) ; Le Calvaire ( 1886) ; L’Abbé Jules (Un om ciudat) (1888), unde, sub influenţa « descoperirii » lui Dostoievski, pune în practică psihologia profunzimilor pentru a evoca personajul unui preot catolic al cărui trup şi suflet sunt în revoltă contra opresiunii sociale şi a putreziciunii din Biserica  ; Sebastian Roch (1890), unde povesteşte emoţia « asasinării unui suflet de copil » de către un iezuit violator ; Dans le ciel (1892-1893), roman pre-existentialist ce tratează tragedia artistului şi este inspirată de Van Gogh ; Les Mauvais bergers, tragedie proletariană care va fi creată de Sarah Bernhardt şi Lucien Guitry (1897) ; Le Jardin des supplices (Gradina supliciilor) (1899), monstruozitate literară costituită dintr-un patchwork de texte anterioare concepute independent unele de celalalte şi în tonalităţi foarte diferite ; Le Journal d’une femme de chambre (Jurnalul unei cameriste) (1900), în care stigmatizează sclavajul vremurilor moderne pe care îl reprezinta slujitorii şi dezvăluie dedesubturile puţin apetisante ale burgheziei ; Les 21 jours d'un neurasthénique (1901) ; Les affaires sont les affaires (Banii) (1903), mari comedii clasice de moravuri şi de caractere ; Farces et moralités (1904) ; La 628-E8 (1907), povestire de călătorie în Belgia, Olanda, Germania al cărei erou nu este altul decât un automobil  ; Le Foyer, care scandalizează pentru că denunţă exploatarea economică şi sexuală a adolescenţilor ; Dingo (1913), fantezie rabelaisiana inspirată de câinele său.

[modifică] Justitiarul

Octave Mirbeau este justitiarul şi marele demistificator : el a vrut să ne deschidă ochii şi să ne oblige să descoperim fiinţele şi lucrurile, valorile şi instituţiile, aşa cum sunt, şi nu cum am fost condiţionaţi să le vedem. Este susţinătorul recunoscut al lui Auguste Rodin, Claude Monet şi al pictorilor impresionişti, şi, prin urmare, al lui Vincent Van Gogh, Camille Claudel şi de Aristide Maillol.

[modifică] Bibliografie

• Le Calvaire, roman (1886).
• L'Abbé Jules (Un Om ciudat), roman (1888).
• Sébastien Roch, roman (1890).
• Dans le ciel, roman (1892-1893).
• Les Mauvais bergers, drama (1897).
• Le Jardin des supplices (Gradina supliciilor), roman (1899).
• Le Journal d'une femme de chambre (Jurnalul unei cameriste), roman (1900).
• Les 21 jours d'un neurasthénique, roman (1901).
• Les affaires sont les affaires (Banii), comedie de moravuri (1903).
• Farces et moralités, teatru (1904).
• La 628-E8, roman (1907).
• Le Foyer, comedie de moravuri (1908).
• Dingo, roman (1913).
• Contes cruels (1990).
• L'Affaire Dreyfus (1991).
• Lettres de l'Inde (1991).
• Combats esthétiques (1993).
• L'Amour de la femme vénale (1994).
• Œuvre romanesque (2000-2001).
• Correspondance générale, I (2000) - II (2005).
• Combats littéraires (2006).
• Mémoire pour un avocat.

[modifică] Studii despre Mirbeau

• Pierre Michel - Jean-François Nivet, Octave Mirbeau, l'imprécateur au coeur fidèle, Librairie Séguier, 1990.
• Pierre Michel, Les Combats d'Octave Mirbeau, Annales littéraires de l'université de Besançon, 1995.
• Samuel Lair, Mirbeau et le mythe de la Nature, Presses universitaires de Rennes, 2004.
• Cahiers Octave Mirbeau, n° 1-14, 1994-2007

[modifică] Legături externe

• Société Octave Mirbeau.
• Éditions du Boucher.
• Pierre Michel, Octave Mirbeau et le roman.
• Pierre Michel, Bibliographie d'Octave Mirbeau.
• Pierre Michel, Albert Camus et Octave Mirbeau.
• Pierre Michel, Jean-Paul Sartre et Octave Mirbeau.
• Pierre Michel, Octave Mirbeau, Henri Barbusse et l’enfer.
• Pierre Michel, Octave Mirbeau, justiţiarul.