Petrila

Petrila este un oraş din judeţul Hunedoara, Transilvania, România. Străveche aşezare situată la 675 m altitudine pe malul Jiului Transilvan, la intersecţia pârâului Jieţ cu pârâul Taia este atestată, în diferite documente, atât în anul 1499 cât şi în anul 1493.

Cuprins

1 Demografie
2 Istoric
3 Date geografice
4 Clima
5 Resursele subsolului
6 Personalităţi

[modifică] Demografie

Populaţia totală: 31.319 de locuitori, dintre care 15.850 bărbaţi şi 15.469 femei.

[modifică] Istoric

La Jieţ, localitate aparţinătoare a Petrilei s-au găsit urme ale exploatării aurului aluvionar, de către daci şi romani la locul numit Hududeu, unde au fost descoperiţi şi dinari romani. Dar ceea ce este remarcabil şi ilustrat de dicţionarul limbii române, editat de Academia Română, "petrila" (substantiv comun), înseamna "drum pietros neasfaltat". Oamenii locului, păstori şi crescători de vite pe plaiurile bogate în păşuni, foloseau "piatra neagră care arde" la încălzit şi la efectuarea schimburilor comerciale, straturile de huilă fiind întâlnite chiar la suprafaţă. La vremea când se închegau primele formaţiuni statale româneşti feudale, voievodatul ce se întindea în Banat între Mureş şi Dunăre, ajuns la apogeu sub voievodul Glad (sec.IX-X), cuprindea în teritoriul său şi Valea Jiului. Mai târziu, aceste pământuri au făcut parte din voievodatul lui Litovoi ce se întindea pe ambele versante ale Carpaţilor Meridionali, din ţinutul Gorjului şi până în ţara Haţegului. Cel mai important document scris despre Valea Jiului este un act de danie al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazul român Mihail Cânde, datând din anul 1493. Este scris în acest hrisov că boierul Mihail Cânde stăpâneşte moşiile aflate pe teritoriul de azi al Petrilei (Peterella), Maleia, lângă Petroşani (Malee), Rotunda, lângă Petroşani sau după unii autori Lonea (Ratond), Câmpul lui Neag (Nzakmezeu), Morişoara, în Vulcan (Marisowar), iar puţin după aceea, în 1501, lânga acestea se aminteşte Kaprisowar (Căprişoara), în Vulcan, ca fiindu-i proprietăţi "ab antiquo". Chiar şi mai înainte, în jurul anului 1493, regele Albert de Habsburg recunoscuse că Valea Jiului este proprietatea lui Niculae Cânde, tatăl cneazului Mihail. O data cu întocmirea primului recensământ confesional în 1733 de către episcopul Inocenţiu Micu-Klein s-a consemnat existenţa în localitatea Petrila a unui preot ortodox, Dumitru, a unui preot greco-catolic, Ştefan şi a unei biserici cu 48 familii de credincioşi, familii compuse în medie din 5 membri. Începuturile exploatării sistematice, cu mijloace rudimentare, a cărbunelui din Valea Jiului se regăsesc în anul 1840 când fraţii Hoffman şi Carol Mederspach, proprietari austrieci de mine din Rusca Montană, atraşi de bogatele zăcăminte carbonifere au pus bazele viitoarelor exploatări şi întreprinderi miniere, continuând să cumpere de la proprietari şi ţărani eliberaţi un număr mare de posesiuni miniere. Exploatarea zăcămintelor carbonifere a continuat de-a lungul anilor, dezvoltând o zonă mono industrială, activitatea economică preponderentă fiind aceea de exploatare şi prelucrare a cărbunelui.

[modifică] Date geografice

Teritoriul administrativ al oraşului Petrila este mărginit la est de masivul Şurianu, la nord de Vârful lui Pătru, la sud de masivul Parâng, iar la vest de teritoriul municipiului Petroşani.

[modifică] Clima

Umezeala aerului este relativă, media lunară a umezelii aerului fiind mai ridicată în sezonul rece (84-88%) şi mai scăzută în cel cald (72-80%). Cele mai multe zile senine se înregistrează în intervalul august-septembrie, iar luna cea mai ploioasa este luna iunie cu 120-140 ml în medie. Direcţia predominantă a vântului este cea sudică cu viteze medii ale curenţilor de aer relativ mici.

[modifică] Resursele subsolului

Suprafaţa totală a stratelor purtătoare de cărbune din Bazinul Văii Jiului care prezintă interes din punct de vedere economic, ocupă aproximativ 170 km². Cărbunii de aici sunt de vârstă terţiară şi se găsesc la Lupeni, Uricani, Vulcan, Petrila, Aninoasa, Lonea, Paroşeni, Livezeni, etc. Referindu-ne la stratigrafia acestui bazin, menţionăm că sedimentele care-l formează sunt alcătuite dintr-un orizont bazal de conglomerate, calcare, nisipuri argiloase de culoare roşcată, acoperite la rândul lor de şisturi argiloase şi grezoase vărgate. Grosimea acestui orizont este de aproximativ 100-125 m şi apare la zi în sudul şi estul acestui bazin. Deasupra acestuia se află un al doilea orizont, cu o grosime de aproximativ 300 m, format din blocuri de gresii şi strate de argilă, dintre acestea găsindu-se stratele de cărbuni mai ales în partea inferioara a orizontului. Orizontul superior, care are şi el o grosime de cca 300 m, este alcătuit din gresii, conglomerate, nisipuri şi argile şi nu cuprinde resturi organice. Cărbunii din Bazinul Văii Jiului, consideraţi în trecut drept cărbuni bruni, potrivit clasificării internaţionale în vigoare, sunt repartizaţi astăzi la grupa huilei.