Puşkin (oraş)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Oraşul Puşkin (rusă Пушкин) este un oraş din Rusia, regiunea Leningrad situat la 24 km sud de oraşul Sankt-Petersburg, căruia îi este subordonat administrativ. Vechea denumire a oraşului este Ţarskoe Selo (rusă Царское Cело), care înseamnă Satul Regal, deoarece din secolul al XVIII-lea a devenit reşedinţa de vară a ţarilor Rusiei. În 1918 localitatea a primit numele de Deţkoe Selo (Satul Copiilor). În 1937 numele a fost schimbat în Puşkin, pentru a comemora centenarul morţii tragice a marelui poet rus.
Timp de două secole, mulţi arhitecţi renumiţi au contribuit la crearea unui ansamblu unic de palate, pavilioane, parcuri şi lacuri, la care se adaugă statuile de marmură din secolul al XVIII-lea şi obeliscurile istorice. Acest Oraş la muzelor i-a inspirat pe cei mai celebri poeţi, pictori şi muzicieni ruşi, pentru a-şi crea capodoperele artistice.
Istoria localităţii Puşkin începe la începutul secolului al XVIII-lea. Pe atunci, acolo se afla o moşie denumită "Saarskaya Myza" (în finlandeză localitate pe un loc înalt). Petru I al Rusiei (Petru cel Mare) a dăruit întâi moşia unui favorit al său, prinţul Alexander Menşikov, dar apoi i-a luat-o înapoi spre a o dărui soţiei sale, Ekaterina Alekseevna, viitoarea Împărăteasă Ecaterina a II-a a Rusiei. În 1724a fost construit primul palat, cunoscut sub denumirea de Conacul de piatră, iar numele moşiei a fost schimbat în Ţarskoe Selo.
Atunci când împărăteasa Elisabeta (1741-1762), fiica lui Petru cel Mare, a moştenit această proprietate, s-a hotărât să o transforme în reşedinţa ei de vară de gală. La porunca ei, arhitecţii Rastrelli, Zemtsov şi Şevakinskiy au creat acest ansamblu unic de palate şi parcuri.
În noul parc au fost înălţate o serie de monumente care glorificau victoriile triumfale ale Rusiei în războiul ruso-turc şi în alte războaie. Printre ele se află coloanele Chesma şi Morea, obeliscul Kagul (toate proiectate de Rinaldi) şi monumentala ruină a turnului, concepută de arhitectul Velten.
În anii 1780, arhitectul a conceput un complex arhitectural în stilul vechilor băi romane. Conţinea Băile Reci, cu Camerele de Agat, iar în apropiere Galeria Cameron, folosită pentru plimbări, Grădinile Suspendate, legate de aripa de sud a Palatului Ecaterina, precum şi Rampa, pe care Ecaterina a II-a a Rusiei (Ecaterina cea Mare), de acum în vârstă, putea coborî în parc. Un alt strălucit arhitect, Q. Quarenghi, a proiectat pavilioanele din parc, în stil clasic, între care şi Templul Prieteniei, Pavilionul de Concerte, şi a redecorat Sala de pe Insulă.
Multe din pavilioanele parcului au fost proiectate de arhitectul rus Neelov şi de fiii acestuia. Cele mai remarcabile sunt Amiralitatea, Bucătăria Ermitajului, Capriciile mari şi Mici, Băile de Sus şi de jos, Pavilionul Marelui Duce, Liceul, Sala de Seară, Podul de marmură.
La începutul secolului al XIX-lea, locul pe care se afla menajeria a fost reproiectat, devenind parte a parcului Alexandru, care se învecinează cu partea de nord a parcului Ecaterina. S-a născut ideea de a creau un ansamblu arhitectural unic, în stil Chinoiserie. Pentru aceasta, au fost construite Satul Chinezesc, Teatrul Chinezesc, şi câteva Poduri Chinezeşti. În 1796 Ecaterina cea Mare l-a angajat pe arhitectul Quarenghi să proiecteze Palatul Alexandru, pentru nepotul ei favorit, viitorul împărat Alexandru I al Rusiei. Ulterior, Nicolae I al Rusiei a transformat palatul în reşedinţa sa de vară favorită. Tot el a angajat arhitecţii Menelaws şi Neelov să proiecteze o serie de clădiri în stilul gotic medieval, pentru a da parcului un aer romantic. Printre clădiri se numără Arsenalul, Capela, Turnul Alb, Pavilionul Lamskoy şi altele.
Ultimul ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea al Rusiei, locuia în Palatul Alexandru în momentul în care a fost ridicat împreună cu familia sa şi a pornit pe drumul ce avea să le aducă tuturora un sfârşit tragic la Ekaterinburg.
Ţarskoe Selo este asociat şi cu cel mai mare poet al Rusiei, Alexander Puşkin, care a studiat la liceul din oraş între 1811 şi1817.
În timpul celui de-al doilea război mondial multe din monumente au suferit stricăciuni. Naziştii au distrus complet pavilioane din parc, poduri şi sistemele de apă. Mulţi arbori seculari au fost doborâţi. Palatul Ecaterina şi Palatul Alexandru au fost complet jefuite şi serios deteriorate. După război, toate au fost restaurate şi astăzi sunt deschise publicului.
