Războiul franco–prusac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Articolele „Războiul Franco-Prusac” şi „Războiul franco–prusac” ar trebui unite.

Îndată după victoria Prusiei asupra Austriei din 1866, guvernul prusac condus de Otto von Bismarck a început pregătirea războiului împotriva Franţei. Aceasta datorită faptului că, după crearea Confederaţiei Germane de Nord, mai rămăsese numai un pas până la unirea completă a Germaniei prin atragerea statelor din sud (Bavaria, Würtemberg, Baden şi Hessa) în confederaţia care era sub conducerea monarhiei reacţionare prusace. În realizarea acestui plan, Bismarck s-a lovit de opoziţia lui Napoleon al III-lea, împăratul Franţei.

Telegrama de la Ems a constituit pretextul declanşării războiului [franco-prusac] din anii [1870-1871]. Din cauza nereuşitei politicii lui Napoleon în ultimii ani, o parte din clasa conducătoare franceză era nemulţumită de politica împăratului. Curentul republican se întăreşte şi în fruntea lui stă strălucitul orator Gambetta.

În rândul muncitorimii franceze se răspândiseră tot mai mult ideile socialiste, cele mai multe sub influenţa lui Proudhon şi Blanqui. În ianuarie 1870, prinţul Pierre Bonaparte a fost ucis de gazetarul republican Victor Noir. Ca expresie a creşterii curentului republican, peste 200000 oameni iau parte la înmormântarea acestuia sub lozinca “Trăiască Republica”.

Napoleon al III-lea a luat o serie de măsuri represive, dar văzând ca acestea nu stăpânesc curentul republican, a găsit soluţia nefericită într-un război împotriva Prusiei cu convingerea că împiedicând unirea Germaniei sub conducerea Prusiei pătura conducătoare din Franţa se va strânge în jurul lui.

În ziua de 19 iulie 1870 Franţa declară război Prusiei. Napoleon al III-lea a început războiul deşi Franţa nu era pregătită. Armata nu avea nici conducerea pricepută şi nici cele necesare ducerii unui război. Lipseau până şi hărţile. Prusia era mult mai bine pregătită şi numărul soldaţilor prusaci era aproape dublu. Cu toată bărbăţia soldatului francez, armata franceză a suferit de la început înfrângeri una dupa alta. La Metz şi Sedan armatele franceze au fost înconjurate de prusaci. Deşi un general francez a propus lui Napoleon să-şi croiască drum prin luptă spre liniile franceze sau să piară pe câmpul de onoare, împăratul s-a predat împreună cu întreaga armată.

Când poporul Parisului a aflat de capitularea de la Sedan s-a răsculat sub lozinca: ”Vrem Republică şi apărarea patriei”. Sub presiunea populară, Gambetta unul din cei câţiva deputaţi republicani proclamă republica. Se instaurează un guvern provizoriu care a luat numele de Guvern de Apărare Naţională. În acest guvern au intrat şi republicani printre care şiGambetta, precum şi mulţi monarhişti reacţionari, printre care gen. Trochu care a preluat ministerul de război. Acest minister nu era ataşat maselor populare.

Pentru muncitorime şi pentru întregul popor francez ameninţarea lui Bismarck devenise o primejdie naţională. Dupa Sedan trupele germane deschiseseră drumul spre capitala Franţei. Poporul trebuia deci să-şi asigure un guvern care sa apere şi nu să trădeze interesele naţionale ale ţării. Poporul francez era hotărât să apere Franţa şi Parisul. Se formează batalioane compuse din muncitori, meseriaşi, funcţionari şi ţărani.

La 19 septembrie 1870 când Germania a trecut la asediul Parisului, populaţia Franţei era încă în febra înarmării. Gambetta la rândul lui cerea organizarea apărării. Trecând în provincie, organizează o nouă armată pentru acţiuni ofensive recucerind oraşul Orleans. O parte din această armată numită Armata Loarei se uneşte cu armata din răsărit şi sprijină oraşul Belfort, care rezistă astfel până la sfârşitul războiului.

În 31 octombrie 1870 mulţimea manifestează împotriva uneltirilor guvernului şi a trădării generalilor armatelor franceze. Grupe conduse de blanquişti încearcă răsturnarea guvernului şi formarea unui nou guvern revoluţionar. Dar Trochu, ministrul de război, reuşeşte să aresteze 60 dintre conducătorii răscoalei, iar pe Auguste Blanqui care reuşise să fugă îl condamnă în lipsă la moarte. Situaţia economică a Parisului era grea. Se simţea mai ales lipsa alimentelor şi a combustibililor. Preţurile urcau vertiginos.

În această situaţie se afla Parisul la 16 decembrie 1870 când artileria prusacă a început bombardarea. La 28 ianuarie 1871 guvernul francez se înţelege cu prusacii în privinţa încheierii armistiţiului.

[modifică] Bibliografie

• Un război din nimic, maior FLORIN PERLEA, în "SPIRIT MILITAR MODERN", iun.-iul. 2005.