Revoluţia din Octombrie
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Revoluţia din Octombrie, cunoscută şi sub numele de Revoluţia Bolşevică, a fost a doua fază a Revoluţiei Ruse din 1917. Revoluţia din Octombrie a fost condusă de bolşevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin şi e considerată prima revoluţie comunistă din secolul al XX-lea, revoluţie bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai importante activităţi revoluţionare au fost cele de sub controlul Comitetului Militar Revoluţionar al Sovietului din Petrograd.
Proeminenţa evenimentului a fost scoasă în evidenţă mai târziu. Iniţial, evenimentul era numit Revolta din octombrie sau Revolta de pe 25, aşa cum apare în prima ediţie a operelor complete ale lui Lenin.
Numele oficial al Revoluţiei din Octombrie în Uniunea Sovietică, începând cu a zecea aniversare a revoluţiei din 1927, a fost Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie. Azi, această denumire este folosită mai ales de comuniştii ruşi.
[modifică] Evenimente
Pe 25 octombrie 1917 (după calendarul iulian încă în uz la acea vreme în Rusia, 7 noiembrie după calendarul gregorian), liderul bolşevic Vladimir Ilici Lenin şi-a condus revoluţionarii de stânga într-o revoltă aproape fară vărsare de sânge în Petrograd, capitala Rusiei, împotriva guvernului ineficient al lui Alexandr Kerenski. Cea mai mare parte a revoltei în Petrograd a fost lipsită de vărsare de sânge, Gărzile Roşii conduse de bolşevici au preluat controlul principalelor puncte din capitală întâmpinând o slabă opoziţie. În cele din urmă au luat cu asalt Palatul de Iarnă în noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917. Asaltul, condus de Vladimir Antonov-Ovseenko, a fost pornit la ora 21:45, având ca semnal de pornire o lovitură de tun, (trasă cu un proiectil de manevră), de pe crucişătorul Aurora. Palatul era apărat de cazaci, batalionul de femei şi de cadeţi(elevi ai unei şcoli militare). Palatul a fost cucerit în jurul orei 2 dimineaţa. Ziua de 7 noiembrie a devenit data oficială la care se sărbătorea revoluţia. Istoria oficială din Uniunea Sovietică a descris evenimentele ca mult mai dramatice decât au fost în realitate. Filmele create sub controlul propagandei oficiale arătau o uriaşă năvală asupra Palatului de Iarnă şi lupte crâncene, dar insurgenţii bolşevici au întâmpinat o rezistenţă... redusă, astfel încât au putut pur şi simplu să intre la pas prin poarta clădirii şi să o ia în stăpânire.
[modifică] Consecinţe
Al doilea congres al Sovietelor a avut loc în acelaşi timp, iar din cei 649 de delegaţi, 390 erau bolşevici şi cam o sută erau socialişti-revoluţionari de stânga (care de asemenea sprijineau răsturnarea guvernului lui Kerenski). Când a fost anunţată căderea Palatului de Iarnă, Congresul a adoptat un decret pentru transferarea puterii către Sovietul Deputaţilor Muncitorilor, Soldaţilor şi Ţăranilor, ratificând astfel revoluţia. Transferul de putere nu s-a făcut fără fricţiuni. Mulţi socialişti-revoluţionari au considerat că Lenin şi bolşevicii au pus mâna pe putere în mod ilegal şi de aceea au părăsit încăperea înainte ca rezoluţia să fie adoptată. În timp ce ieşeau au fost tachinaţi de Lev Troţki care le-a strigat: "da, ieşiţi, mergeţi, plecaţi, intraţi în groapa de gunoi a societăţii". În ziua următoare, Congresul a ales Sovietul Comisarilor Poporului (Sovnarkom) ca bază a noului guvern, (până la convocarea Adunării Constituţionale), şi a emis două decrete importante: Decretul asupra păcii şi Decretul asupra pământului.
Decretul asupra pământului ratifica acţiunile ţăranilor care, de-a lungul şi de-a latul Rusiei, confiscau moşiile aristocraţilor şi ale chiaburilor şi le împărţeau între ei. Bolşevicii se descriau ca fiind o alianţă a muncitorilor şi ţaranilor şi au nemurit această uniune cu însemnul secerii şi ciocanului în stema şi pe steagul URSS.
Decretul asupra pacii proclama sfârşitul războiului şi a fost baza care a permis guvernului lui Lenin să ceară pacea separată (22 decembrie 1917) şi să semneze Pacea de la Brest-Litovsk (3 martie 1918).
Succesul revoltei din octombrie a încheiat faza revoluţiei începută în februarie şi a transformat caracterul liberal al Revoluţiei Ruse în unul socialist. O încercare de cucerire a Moscovei făcută o lună mai târziu a întâmpinat o rezistenţă mai importantă, bolşevicii nereuşind să aibă controlul total asupra oraşului decât în martie 1918. O coaliţie de grupări antibolşevice au încercat să răstoarne noul guvern al lui Lenin, declanşându-se astfel Războiul Civil Rus (1918 – 1920).
Statele Unite ale Americii nu au recunoscut noul guvern rus pâna la sfârşitul deceniului al patrulea. USA au trimis 10.000 de militari care să ajute invazia japoneză.
