Sânge

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

De la stânga la dreapta: globulă roşie de sânge, trombocită, limfocită (globulă albă de sânge)

Foto pe fond întunecat sânge omenesc, mărit de x1000 de ori

Circulaţia sângelui (Sistemul circulator)

Sângele (lat. sanguis greaca veche: αἷμα, haima) este un ţesut special sub formă lichidă care cu ajutorul sistemului circulator, alcătuit din inimă şi vasele sanguine, transportă necesarul la nivelul ţesuturilor corpului.
In medicină disciplina care se ocupă cu analiza sângelui se numeşte hematologie. Sângele este alcătuit din plasma sanguină în care plutesc o serie de celulule specifice sângelui.
Circulaţia sângelui este asigurată în primul rând prin contracţiile muşchiului cardiac, ajutat de valvulele venoase în combinaţie cu contracţiile muşchilor scheletici.
In general vasele de sânge bogate în oxigen care pornind de la inimă şi irigă ţesuturile se numesc artere iar cele care sosesc la inimă şi transportă produsele de catabolism de la ţesuturi încărcate cu bioxid de carbon se numesc vene.
Sistemul vascular conţine la om ca. 70 - 80 ml de sânge pe kilogram, deci la o greutate corporală normală a unui om de va fi ca. 5 - 6 litri de sânge, bărbaţii au ca. cu 1 litru mai mult sânge ca femeile.

[modifică] Evoluţie

Fiecare celulă pentru a supravieţui este nevoită să recurgă la o serie de schimburi de substanţe cu mediul în care se afllă.
Prin procesele de evoluţie apar organismele pluricelulare, prin această formă nu toate celulele au contact direct cu mediul înconjurător, ci indirect prin proces mai îndelungat prin procesul de difuziune dintre celule.
La animalele inferioare fără circulaţie sanguină ca de exemplu moluşte sângele şi lichidul interstiţial nu sunt separate ci se află într-o cavitate comună, acest lichid fiind numit hemolimfă.
Dezavantajul acestui sistem o circulaţie mai înceată, la insecte oxigenarea hemolimfei se produce prin orificii de pe laturile toracoabdomenului numite trahee.
La animalele vertebrate este un sistem circulator închis, lichidul de circulaţie fiind numit sânge.

[modifică] Structură şi proprietăţi

Probe de sâge, dreapta sânge proaspăt, stânga cu anticoagulant (EDTA)aici se poate observa separarea elementelor celulare de plasmă

Sângele este compus din elemente celulare (ca.44 %) şi plasmă (ca. 55 %), care conţine (90 % apă), proteine, săruri minerale şi substanţe cu molecule mici ca monozaharide, hormoni, gaze dizolvate, şi substanţe nutritive (glucide, lipide, vitamine), mai conţin produse de catabolism destinate excreţiei (rinichi) ca ureee, acid uric, hipuric.
Din punct de vedere fizico-chimic sângele este o suspensie, cu qalte cuvinte un amestec de lichide, gaze,substanţe solide printre care se înţeleg şi celulele.
Sângele prin conţinutul său de eritrocite (globule roşii) în comparaţie cu plasma având o vâscozitate mai mare, creştera hematocritului influenţează pozitiv creşterea vâscozităţii sângelui, care determină încetinirea curentului sanguin, prin proprietatea plastică a eritrocitelor sângele nu se comportă ca o suspensie ci ca emulsie
Valoarea pH-ului sanguin fiind 7,4 care prin diferite procese tampon va fi menţinută constant, evitând fenomenele dăunătoare organismului de acidoză sau alcaloză.
Culoarea roşie a sângelui este datorat pigmentului (cu fier) hemoglobină din eritrocite care încărcate cu oxigen au o culoare mai deschisă.

[modifică] Plasma

Plasma sanguină conţine ioni dintre care mai importanţi sunt ionii de sodiu Na, clor, Cl, potasiu, K, magneziu, Mg, fosfor, P şi calciu Ca. Raportul de proteine variază într 60 şi 80 g/litru ca. 8 % din volumul plasmei.
Proteinele separate prin electroforeză sunt albumine ca şi α1-, α2-, β- şi γglobuline. Proteinele din plasmă pe lângă rolul de transport, mai joacă un rol important în apărarea organismului prin sistemul imunologic, în procesul de coagulare a sângelui rolul de tampon în menţinerea unui pH constant şi menţinerea constantă a presiunii osmotice din sânge.
Plasma care nu mai conţine factorii de coagulare este numit ser sanguin acesta se obţine prin centrifugarea sangelui dupa coagulare.
Serul conţine 91 % apă, factori de creştere care nu sunt prezenţi în plasmă, 7 % proteine, restul sunt electroliţi şi hormoni, culoarea galbenă a serului se datorează bilirubinei.

[modifică] Elemente celulare

La bărbaţi sângele raportul elementelor celulare din sânge este între 44 - 46 %, la femei 41 - 43 %, iar la noi născuţi 60 %, pe când la copii până la pubertate este numai de 30 %, acest raport este numit în hematologie hematocrit.
Elementele celulare din sânge sunt compuse din:

Hematopoeza sângelui

• Eritrocitele sau globulele roşii au rolul de a transporta oxigenul şi bioxidul de carbon, aceste celule anucleate conţin hemoglobină care este o proteină, compusă dintr-o albimină globină şi o grupare-hem ce conţine fier, cu rolul de fixare a oxigenului, hemoglobina determină şi culoarea sângelui care la unele animale din cauza cuprului este de culoare albastră (Octopus).
  Circa 1 % din eritrocite sunt reticulocite, fiind eritrocite mature.
• Leucocitele sau globulele albe se subîmpart în: eozinofile, bazofile, neutrofile, granulocite, monocite şi limfocite.
  Granulocitele sunt denumite după culoarea protoplasmei jucând un rol important reacţia imunologică nespecifică, în timp ce limfocitele şi monocitele sunt specializaţi în reacţia imunologică specifică, pe când rolul trombocitelor fiind coagularea sângelui.
  Elementele celulare ca număr şi formă sunt diferă după specia animalului, numărul globulelor albe creşte în unele cazuri de boală infecţioasă.

[modifică] Galerie de imagini

Eritrocite	Granulaţie neutrofilă	Granulaţie eosinofilică	Granulaţia bazofilă
Monocit

[modifică] Hematopoeza

Circulaţia sângelui cord-pulmon

Este procesul de formare a elementelor celulare sanguine la nivelul măduvei osoase, din celullele sistemului reticulo-endotelial (celule de tip embrional) care prin procesul de maturare se pot transforma în oricare celulă specializată din organism.
Hematopoeza are mai multe forme ca de exemplu eritropoeza formarea eritrocitelor, această maturare a eritrocitelor tinere se produce prin acţiunea hormonului eritropoetină în ficat şi rinichi.
Un rol important în eritropoeză îl joacă fierul, cobalamina (vitamina B12) şi acidul folic (vitamina F), o scădere a concentraţiei sanguine în oxigen stimulează accelerarea eritropoezei cu producerea hormonilor necesari.
Aşanumitul cimitir al eritrocitelor este splina şi celulele Kupffer din ficat, viaţa unei eritrocite durează 120 de zile, după moartea eritrocitelor, hemoglobina suferă un prces de descompunere cu mai multe etape: bilirubină, urobilină, stercobilină acestea se elimină prin urină şi fecale.

[modifică] Legături externe

La Wikicitat găsiţi citate legate de Sânge.

Caută sânge în Wikţionar, dicţionarul liber.

• Das Blut – sehr gute graphische Darstellung im PDF-Format
• Bio-Repetitorium: Blut – mit Fragen und Antworten
• Wundmanagement: Blut
• Red Gold — The epic story of blood – exzellente Seite rund ums Blut (engl.)
• Blood and blood cells (engl.)
• Maximum Allowable Blood Loss Calculator – berechnet die maximale Menge an Blut, die ein Patient verlieren darf (engl.), allerdings nur für Testzwecke
• Quarks & Co PDF-Skript: Blut – Der ganz besondere Saft.
• Sursa=http://de.wikipedia.org/wiki/Blut