Sovietul Suprem

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sovietul Suprem (în limba rusă Верховный Совет), a fost cel mai înalt corp legislativ al Uniunii Sovietice şi singurul care avea puterea de a aproba amendamentele constituţionale. Deputaţii Sovietului Suprem alegeau Prezidiumul, membrii Curţii Supreme şi numeau pe Procurorul General al URSS. Modelul său de organizare a fost Всероссийский Центральный Исполнительный Комитет Советов рабочих, крестьянских, красноармейских и казачьих депутатов – Comitetul Executiv Central din întreaga Rusie al deputaţilor muncitorilor, ţăranilor, soldaţilor Armatei Roşii şi cazacilor, pe scurt Всероссийский Центральный Исполнительный Комитет (ВЦИК) – Comitetul Executiv Central din întreaga Rusie.

Sovietul Suprem a fost format din două camere, fiecare având puteri legislative egale, cu deputaţi aleşi pentru mandate de cinci ani.

• Sovietul Uniunii, în care era ales un deputat la fiecare 300.000 de cetăţeni sovietici din republicile unionale,
• Sovietul Naţionalităţilor, care se presupunea că reprezintă toate etniile din uniune, cu membrii aleşi pe baza a unei raţii de

25 de deputaţi pentru fiecare republică unională,

11 deputaţi pentru fiecare republică autonomă,

5 deputaţi pentru fiecare regiune autonomă şi

câte unul pentru fiecare oblast autonom.

În 1989, erau câte 750 de deputaţi în fiecare cameră a Sovietului. Sovietul Suprem se întâlnea regulat în două sesiuni ordinare, dar membrii săi puteau fi convocaţi să participe la sesiuni extraordinare. Prezidiumul era însărcinat cu rezolvare problemelor curente între sesiunile Sovietului Suprem.

Practic, până la Perestroika şi la alegerile parţial libere din 1989, Sovietul Suprem funcţiona ca o maşină de vot care aproba hotărârile organelor mai puţin reprezentative, dar mai puternice, precum Politburo.

Fiecare republică unională avea propriul Soviet Suprem, un parlament unicameral, funcţionând după aceleaşi reguli ca şi Sovietul Suprem Unional. Exista câte un Soviet Suprem şi pentru fiecare republică autonomă.

Sovietul Suprem a dizolvat Uniunea Sovietică şi s-a autodizolvat mai apoi pe 26 decembrie 1991. După această dată, Sovietele Supreme ale republicilor unionale au devenit corpuri legiuitoare ale noilor ţări independente. Sovietul Suprem al RSFS Ruse şi Sovietul Deputaţilor Poporului al RSFS Ruse au fost corpurile legiuitoare ale Rusiei până la dizolvarea lor în timpul crizei constituţionale din 1993.