Republicile Uniunii Sovietice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

În ultimele decenii de existenţă, Uniunea Sovietică era formată din 15 Republici Sovietice Socialiste (RSS), denumite de cele mai multe ori simplu, Republici Sovietice. În interiorul URSS, republicile se mai numeau şi republici unionale. Toate acestea erau republici socialiste şi toate, cu excepţia Rusiei, aveau propriul lor partid comunist. Toate cele 15 republici sunt acum ţări independente, iar 12 dintre ele, excepţie făcând ţările baltice, fac parte din Comunitatea Statelor Independente.

Din punct de vedere constituţional, Uniunea Sovietică era o confederaţie. În conformitate cu articolul 72 al constituţiei sovietice din 1972, fiecare republică îşi rezerva dreptul să părăsească uniunea. De–a lungul întregii perioade a războiului rece, această prevedere a fost considerată inoperantă, însă, în decembrie 1991, articolul 72 a fost folosit pentru dizolvarea Uniunii Sovietice în momentul în care Rusia, Ucraina şi Belarus au părăsit URSS–ul.

În practică URSS–ul era o entitate foarte puternic centralizată încă din momentul creării sale în 1922, şi aşa a rămas până la mijlocul deceniului al nouălea, când forţele politice eliberate de reformele lui Mihail Gorbaciov au dus la slăbirea controlului Moscovei asupra republicilor constituente, până acolo încât s–a ajuns la dezintegrarea Uniunii Sovietice.

În conformitate cu constituţia adoptată în 1936 şi modificată de–a lungul timpului până în octombrie 1977, fundamentul politic al Uniunii Sovietice era format de Sovietele Deputaţilor Poporului. Aceste soviete existau la toate nivelurile ierarhiei administrative, cu Uniunea Sovietică ca un tot sub controlul Sovietului Suprem cu sediul la Moscova.

Împreună cu ierarhia administrativă de stat, exista o structură paralelă a organizaţiilor de partid, care permitea CC al PCUS să exercite un control foarte eficient asupra republicilor. Organele administraţiei de stat primeau directive de la organele de partid, iar numirile tuturor oficialilor de partid şi de stat la nivel republican aveau nevoie de aprobarea organelor centrale de conducere ale partidului. Practica generală în republicile sovietice, altele decât Rusia, era aceea ca şeful statului constituent al federaţiei să fie un oficial local, în timp ce secretarul general al partidului comunist republican să fie din afara republicii.

Fiecare republică avea un set de simboluri de stat unice: steag, stemă şi, cu excepţia RSFS Rusă, imn naţional.

Cuprins 1 Republicile şi disoluţia Uniunii Sovietice 2 Uniunea Sovietică în ultimii ani de existenţă 2.1 Republici sovietice 2.2 Ţări independente 2.3 Republicile sovietice aranjate după regiuni 3 Alte republici sovietice 4 Cronologie

[modifică] Republicile şi disoluţia Uniunii Sovietice

Republicile au jucat un rol hotărâtor în destrămarea statului sovietic. În timpul lui Mihail Gorbaciov, glasnostul şi perestoika au fost gândite să revigoreze statul unional. Aceste reforme au avut o serie de efecte neaşteptate, care au dus la creşterea puterii locale. La început, liberalizarea politică a permis guvernelor republicane să capete legitimitate prin invocarea democraţiei, naţionalismului sau prin combinarea amândouăra. În plus, liberalizarea a produs fracturi în sânul ierarhiei de partid, ceea ce a dus la reducerea controlului centrului asupra periferiilor uniunii. La final, perestroika a permis guvernelor republicane să controleze veniturile economiilor naţionale şi să-şi asigure o mai mare independenţă faţă de guvernul central.

De–a lungul deceniului al nouălea, conducerea sovietică a încercat să găsească noi structuri care să reflecte puterile crescute ale republicilor. Aceste eforturi s–au dovedit în final nişte eşecuri, iar, în 1991, Uniunea Sovietică a încetat să mai existe, iar republicile unionale şi–au proclamat independenţa. Republicile au devenit state independente, iar guvernele postsovietice au fost formate în mare parte din personalul guvernamental din epoca sovietică.

[modifică] Uniunea Sovietică în ultimii ani de existenţă

–

[modifică] Republici sovietice RSS Armenească RSS Azerbaidjană RSS Bielorusă RSS Estonă RSS Georgiană RSS Kazahă RSS Kirkiză RSS Letonă RSS Lituaniană RSS Moldovenească RSFS Rusă RSS Tajikă RSS Turkmenă RSS Ucrainiană RSS Uzbekă

[modifică] Ţări independente Armenia Azerbaidjan Belarus Estonia Georgia Kazahstan Kîrgîstan Letonia Lituania Republica Moldova Rusia Tadjikistan Turkmenistan Ucraina Uzbekistan

[modifică] Republicile sovietice aranjate după regiuni

–

RSFS Rusă Republicile baltice RSS Estonă RSS Letonă RSS Lituaniană Caucaz (Republicile transcaucaziene) RSS Armenească RSS Azerbaidjană RSS Georgiană Republicile central–asiatice RSS Kazahă RSS Kirkiză RSS Tajikă RSS Turkmenă RSS Uzbekă Republicile vestice RSS Bielorusă RSS Moldovenească RSS Ucrainiană

RSFS Rusă era cea mai întinsă republică sovietică şi, de asemenea, republica cu cea mai numeroasă populaţie. După numărul de locuitori, următoarele republici erau RSS Ucrainiană, RSS Uzbecă şi RSS Kazahă.

[modifică] Alte republici sovietice

• Armenia, Azerbaidjanul şi Georgia au format între 1922 – 1936 RSFS Transcaucaziană.
• RSS Karelo-Finică a existat între 31 martie 1940 – 16 iulie 1956.
• În timpul ameninţării intervenţiei străine, teritoriul Republicii Orientului Îndepărtat a fost scoasă formal din componenţă Rusiei pentru a deveni un stat tampon pe 6 aprilie 1920, pentru ca numai doi ani mai târziu, pe 15 noiembrie 1922, să redevină parte a RSFS Ruse. Capitala acestei republici efemere a fost Verhneudinsk (azi Ulan-Ude) până în octombrie 1920, iar, după această, dată, Cita.
• În timpul războiului polono–sovietic din 1919–1922 a existat o tentativă de proclamare a RSS Poloneze, încercare făcută de Comitetul Revoluţionar Provizoriu Polonez din Bialystok, comitet condus de Julian Marchlewski.

[modifică] Cronologie

• 1922 – Formarea Uniunii Sovietice de patru republici: RSFS Rusă, RSFS Transcaucaziană, RSS Ucrainiană şi RSS Bielorusă.
• 1924 – RSS Turkmenă şi RSS Uzbekă se separă din RSSA Turkestan. Este formată RSSA Moldovenească în cadrul RSS Ucrainiană.
• 1929 – RSS Tajikă se desprinde din RSS Uzbekă.
• 1936 – în conformitate cu Constituţia sovietică din 1936, RSSA Kazahă şi RSSA Kirkiză de desprind din RSFS Rusă, fiind proclamate RSS Kazahă şi RSS Kirkiză.
• 1936 – RSFS Transcaucaziană se împarte în RSS Georgiană, RSS Armenească şi RSS Azerbaidjană.
• 1939 – Partea răsăriteană a Poloniei (cunoscută şi cu numele de Kresy) este anexată de URSS, fiind împărţită între RSS Bielorusă şi RSS Ucrainiană.
• 1940 – Estonia, Letonia şi Lituania sunt ocupate şi transformate în RSS Estonă, RSS Letonă şi RSS Lituaniană.
• 1940 – Este creată RSS Karelo-Finică prin transformarea RSSA Kareliană din cadrul RSFS Rusă.
• 1940 – Partea apuseană a RSSA Moldoveşti (Transnistria), împreună cu o parte a teritoriului cedat de România (Basarabia), formează RSS Moldovenească. Partea răsăriteană a RSSA Moldoveneşti, la fel ca şi partea nordică a Bucovinei cedată odată cu Basarabia, devin parte a RSS Ucrainiană.
• 1941 – Lituania se răscoală şi îşi proclamă independenţa în 1941, dar este imediat ocupată de Germania Nazistă.
• 1944 – RSFS Rusă anexează Republica Populară Tuviniană.
• 1944 – Ţările baltice şi Basarabia sunt reocupate de Uniunea Sovietică.
• 1944 – Încep deportările popoarelor caucaziene şi crimeene, pedepsite în mod colectiv pentru colaboraţionism. Toate regiunile şi republicile autonome sunt reorganizate.
• 1945 – O parte a Prusiei Răsăritene este luată Germaniei şi anexată de RSFS Rusă ca exclava Regiunea Kaliningrad.
• 1945 – RSSA Crimeea se transformă în Regiunea Crimeea, rămânând în cadrul RSFS Rusă.
• 1945 – Insulele Kurile şi sudul Sahalinui sunt anexate de RSFS Rusă
• 1945 – Ucraina Subcarpatică cedată de Cehoslovacia este integrată în RSS Ucraniană.
• 1954 – Crimeea este transferată de la RSFS Rusă la RSS Ucrainiană.
• 1956 – RSS Karelo-Finică redevine RSSA Kareliană în componenţă RSFS Rusă.
• 1990 – Lituania şi Letonia îşi proclamă independenţă.
• 1991 – Estonia îşi proclamă independenţa.