Ursitoare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol trebuie îmbunătăţită.
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor.
Acest articol a fost etichetat în 2005.

Acest articol se referă la ursitoarea ca obicei din mitologia românească Dacia. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Ursitoare (dezambiguizare).

Ursitoarea este un obicei din mitologia românească, pentru noi-născuţi. Ursitoarele sunt trei femei considerate a fi înlocuitoarele mamei. Sunt spirite care pot fi auzite câteodată, dar nu văzute.

În a treia noapte de viaţă a copilului, naşa invită ursitoarele şi face o masă cu prăjituri, bomboane, vin, apă, flori şi tot ceea ce crede că le-ar putea plăcea acestora. Ele apar la noapte, la poarta casei în care dorm mama şi cu fiul, şi prezic destinul copilului. În următoarea dimineaţă, naşa întreabă mama despre visul său şi îi zice dacă au venit ursitoarele, şi ceea ce au prezis. În zilele noastre, aceasta se întâmplă într-un spital, pentru că pruncii nu mai sunt născuţi acasă. De aceea, naşa pune ofrandele la fereastra spitalului.

După unele credinţe, Ursitoarele se numesc:

Ursitoarea - cea mai mare dintre ele, este cea care ţine fusul şi furca,

Soarta - este cea care-i prezice destinul pruncului, şi

Moartea, este cea care-i curmă firul vieţii.

Uneori se spune că acest fir le este dat Ursitoarelor de către Dumnezeu, iar acestea trebuie să îl pună pe pământ, aşezând pe el toate întâmplările pe care le va avea omul de-a lungul vieţii, de la care acesta nu se va putea abătea cu nici un chip.