Zenon din Eleea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Zenon din Eleea nu trebuie confundat cu Zenon din Citium.
Zenon din Eleea (greacă Ζήνων ὁ Ἐλεάτης) (cca. 490 î.Hr. – cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, şi membru al şcolii filozofice a eleaţilor, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale.
 |
În această lume capricioasă, nimic nu este mai capricios decât faima postumă. Una din victimele cele mai remarcabile ale lipsei de judecată a posterităţii este eleatul Zeno. După ce a inventat patru argumente, toate nemăsurat de subtile şi de profunde, majoritatea filozofilor care i-au urmat au spus despre el că este numai un şarlatan ingenios, şi că argumentele sale nu sunt decât nişte sofisme. După două mii de ani de respingere continuă, aceste sofisme au fost repuse în drepturi, devenind temelia unei renaşteri a matematicii... | — Bertrand Russell The Principles of Mathematics |
Cuprins |
[modifică] Viaţa
Se cunosc puţine date despre viaţa lui Zenon. Prima sursă de informaţii biografice despre el, ajunsă la noi, a fost scrisă la aproape un secol de la moartea sa; este vorba despre dialogul Parmenide scris de Platon. În acest dialog, Platon descrie o vizită făcută de Zenon şi Parmenide la Atena, pe când Parmenide avea în jur de 65 de ani, Zenon se apropia de 40, iar Socrate era foarte tânăr. Dacă presupunem că Socrate avea în jur de 20 de ani, şi considerând că s-a născut în anul 470 î.Hr., rezultă o dată aproximativă a naşterii lui Zenon în anul 490 î.Hr.
Platon spune că Zenon era înalt şi plăcut la vedere şi că în tinereţea sa ar fi fost... iubit de Parmenide.
Alte detalii despre viaţa lui Zenon, posibil că mai puţin credibile, sunt date de Diogenes Laertios în cartea "Vieţile şi opiniile marilor filozofi", în care afirmă că ar fi fost fiul lui Teleutagoras, dar că a fost adoptat de Parmenides, şi că a fost arestat, şi poate chiar ucis, de un tiran din Elea.
[modifică] Lucrări
Cu toate că mai mulţi scriitori antici citează din operele lui Zenon, nici una nu a ajuns intactă până în zilele noastre.
Platon afirmă că scrierile lui Zenon „au fost aduse, pentru prima dată, la Atena cu ocazia vizitei făcute de Zenon şi Parmenide”. Tot Platon ne informează că Zenon ar fi spus că această lucrare „menită să protejeze argumentele lui Parmenide”', a fost scrisă în tinereţea lui Zenon, furată şi publicată fără consimţământul său. Tot Platon ne relatează o parafrază a lui Socrate a „primei teze a primului argument” din lucrarea lui Zenon, care sună astfel: "…if being is many, it must be both like and unlike, and this is impossible, for neither can the like be unlike, nor the unlike like" (dacă lucrurile existente sunt mai multe, atunci ele trebuie să fie asemănătoare şi diferite iar aceasta este imposibil, deoarece cele ce sunt neasemenea nu pot fi asemenea iar cele asemenea nu pot fi neasemenea).
Coform lui Proclus, în al său Comentariu la Parmenide al lui Platon, Zenon a compus "nu mai puţin de patruzeci de argumente ce ilustrează contradicţii..."
[modifică] Metoda lui Zenon
Se pare că argumentele lui Zenon sunt primele exemple ale metodei de demonstraţie denumită Reductio ad absurdum (Reducerea la absurd), cunoscută şi ca "demonstraţia prin contradicţie". Argumentele lui Zenon sunt:
- spaţiul
- unitatea
- iluzia mişcării
Argumentele aduse de Zenon împotriva realităţii mişcării sunt citate de Aristotel în Fizica:
a) Argumentul săgeţii
Săgeata care zboară este în repaos. Fiindcă fiecare lucru este în repaos când ocupă un spaţiu egal cu el însuşi, şi dacă ceea ce zboară ocupă întotdeauna, în orice moment, un spaţiu egal cu el însuşi, atunci nu se poate mişca.
b) Achille şi broasca ţestoasă
Achille nu va întrece niciodată broasca ţestoasă. El trebuie să ajungă mai întâi în locul de unde broasca ţestoasă a plecat. În acest timp, broasca ţestoasă va căpăta un avans. Achille va trebui s-o ajungă din urmă dar în acest timp va profita şi va face un nou mic drum. El se va apropia tot timpul de ea dar fără s-o ajungă vreodată.
În 1889, Bergson în Eseu asupra datelor imediate ale conştiinţei a explicat paradoxurile prin confuzia dintre mişcare şi spaţiul parcurs; intervalul dintre două puncte este divizibil la infinit dar actul mişcării nu.
| Acest articol face parte din seria filozofilor presocratici |
|
Şcoala milesiană : Thales • Anaximandru • Anaximene Şcoala pitagoreică : Pitagora • Alcmeon • Philolaos • Archytas Şcoala din Efes : Heraclit — Şcoala eleată : Xenofan • Parmenide • Zenon din Eleea • Melissos din Samos Pluraliştii : Anaxagora • Empedocle — Atomiştii : Leucip • Democrit Sofişti : Protagoras • Prodicos • Gorgias • Hippias • Critias |
