Castan comestibil
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Castan comestibil | |||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
 Castane comestibile coapte cu fructul deschis
|
|||||||||||||||
| Clasificare ştiinţifică | |||||||||||||||
|
|||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||
| Castanea sativa Philip Miller |
|||||||||||||||
|
|
Castanul comestibil este un arbore, cu numele binomial Castanea sativa, familia Fagaceae, originar sudului Europei şi al Asiei Mici.
Cuprins |
[modifică] Descriere generală
Catanea sativa este, cel mai adesea, un arbore de dimensiuni mari, atingând frecvent 20 - 35 m înălţime, cu un trunchi, care la maturitate poate atinge adesea 2 m în diametru. Frunzele sale lungi, lanceolate şi crestate adânc pot atinge între 16 - 28 cm lungime şi 5 - 9 cm lăţime.
Castanul comestibil este una din speciile de plante ce are flori monosexuate situate pe aceeaşi plantă, dar separate. Florile de ambele sexe sunt dispuse pe două nivele diferite, cele masculine în partea superioară a plantei, iar cele feminine în partea sa inferioară. Ambele tipuri de flori sunt erecte, măsurând între 10 şi 20 cm lungime, semănând extrem de mult cu nişte lumânări şi având un miros puternic, tipic, capabil de a atrage insecte polenizatoare.
[modifică] Fructe
Castanul comestibil înfloreşte mai târziu ca alte specii de castan. Ambele tipuri de flori apar la sfârşitul lui iunie şi începutul lui iulie, durând până când fecundarea celor feminine este realizată. Înspre toamnă, florile feminine evoluează dintr-un singur receptacul îngroşat în 3 - 7 fructe independente, ce sunt protejate de o manta ţepoasă.
La coacerea completă, care are loc cândva în mijlocul lui octombrie, mantaua se deschide progresiv, lăsând să se vadă fructele coapte, a căror coajă are o frumoasă culoare maroniu-castanie lucitoare.
[modifică] Castanul comestibil în România
În România, dar şi în alte regiuni ale Europei, arborele este relativ uşor de crescut atât în livezi specializate, cât şi la marginea sau chiar în mijlocul pădurii. În livezi, poate fi cultivat atât în monocultură, (doar exemplare de Castanea sativa), aşa cum este cultivat în special în judeţul Maramureş sau poate fi combinat cu uşurinţă cu alte specii pomicole, formând livezi mixte, cum este frecvent cultivat în Banat.
Arborele în sine necesită un climat blând, cu umiditate suficientă, dar nu exagerată. Deşi originar dintr-o zonă cu climat mediteranean tipic, castanul comestibil se poate adapta şi la alte două tipuri de subclimate, cel de tip submediteranean, precum în Banat, sau de tip temperat, dar moderat, în văile protejate din jurul Băii Mari din Maramureş.
Dacă sunt îndeplinite condiţiile de climat, protecţie şi umiditate, Castanea sativa are o creştere constantă, fiind un arbore productiv ce nu are "ani răi". Este, în schimb, sensibil la primăverile târzii, reci şi prea umede, precum şi la îngheţurile din toamnele prea lungi, ploioase şi reci. În condiţii de pădure, unde este protejat de arborii din jurul său, poate tolera bine chiar şi condiţii de umbră moderată.
[modifică] Utilizări
Denumirea de castan comestibil se referă desigur la fructele acestui arbore care sunt comestibile, fiind considerate în anumite reţete de preparare (vedeţi piure de castane) chiar o delicatesă. Există, desigur, şi alte modalităţi de mâncare a fructelor, dintre care castanele coapte sunt foarte cunoscute.
Castanul comestibil este cultivat în multe zone ale Europei, fiind cunoscut şi cultivat încă de pe vremea Romei antice, când a fost introdus treptat în regiuni mai nordice decât arealul său natural. Mai târziu, începând cu Evul Mediu timpuriu, castanul comestibil a început să fie cultivat de călugări în grădinile mânăstirilor. Astăzi, în afara livezilor, exemplare vechi de sute de ani pot fi găsite în întreaga Europă, din Anglia până în România şi din Italia până în Germania.
Fructele, care sunt foarte gustoase, sunt utilizate ca ingredient ales de către fabricanţii de ciocolată şi delicatese, fiind frecvent coapte sau prăjite. Sub forma lor prăjită sunt foarte apreciate în Franţa, Italia şi, mai ales, în Corsica. Coacerea sau prăjirea se pot face fie integral, fie sub formă granulară, obţinându-se un fel de făină, din care se realizează piureul de castane. Există o varietate de mămăligă corsicană (denumită polenta sau pulenta) care foloseşte ca ingredient de bază făină dulce de castane comestibile.
Lemnul arborelui este frumos şi durabil, fiind folosit la confecţionarea de mobilă, butoaie, material pentru garduri sau chiar ca material de grinzi pentru acoperişul clădirilor, aşa cum ar fi în Alpujarra, Spania. Datorită tendinţei lemnului de a crapa în lung şi de a se curba accentuat în timp, folosirea sa la piese mari de lemn este limitată. Coaja arborelui este o sursă importantă de tanin.
[modifică] O galerie de imagini
 Un exemplar de Castanea sativa într-o livadă. |
 Un fruct încă necopt. |
 Fructe coapte. |
 Un exemplar multisecular de castan comestibil aflat în Kew Gardens, Londra |
 Fructe necoapte, protejate bine de eventualii "curajoşi". |
 Un exemplar înflorit de Castanea sativa din Corsica. |
 Castană comestibilă căzută. |
