Gheorghe din Cappadocia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

O icoană din secolul al XV-lea reprezentându-l pe Sfântul Gheorghe doborând balaurul

Sfântul Gheorghe sau George (versiuni: Georgiu, Georz, Giurgiu, Iorgu; din greacă "Georgios", «agricultor»; c. 275/280 – d. 23 aprilie 303) este un sfânt megalomartir, pomenit de aproape toate Bisericile tradiţionale, de obicei pe data de 23 aprilie. Patron al Angliei.

Cuprins

1 Biografie
2 Legenda
3 Sfântul Gheorghe în conştiinţa românească
4 Legături externe

[modifică] Biografie

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe/George s-a născut în Cappadocia, într-o familie creştină, şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. Mai multe date nu se cunosc cu certitudine, neexistând nici un document al epocii, care să conţină viaţa lui. Cele ce ştim despre el au fost scrise în Evul Mediu.

[modifică] Legenda

Alăturându-se armatei romane şi parcurgând ierarhia militară, Sfântul Gheorghe s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În ciuda decretului împotriva creştinilor, emis de Diocleţian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-şi mărturisească public credinţa creştină. Din porunca împăratului, sfântul a fost întemniţat şi supus torturii pentru a-şi renega credinţa. Loviri cu suliţa, lespezile de piatră aşezate pe piept, trasul pe roata, groapa cu var, încălţamintea cu cuie, băutura otravită, bătaia cu vene de bou şi toate celelalte torturi nu au reuşit să-l facă să renunţe la credinţa sa.

Martorii suferinţelor Sfântului Gheorhe, uimiţi de puterea sa de a îndura durerea, au părăsit vechii idoli păgâni, îmbrăţişând Creştinismul. O dovadă a sfinţeniei sale o reprezintă o minune săvărşită de Sfântul Gheorghe în timpul întemniţării sale. Atingând corpul unui deţinut mort din celula sa, acesta a înviat, convingând-o astfel chiar pe Împărăteasa Alexandra să îmbrăţişeze credinţa în Iisus Hristos. Respingând oferta împăratului (de a renunţa la creştinism în schimbul unor înalte onoruri), Diocleţian a poruncit decapitarea Sfântului Gheorghe şi a soţiei sale.

[modifică] Sfântul Gheorghe în conştiinţa românească

În conştiinţa populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenţi sfinţi, numerose biserici purtând hramul său. Există numerose oraşe în România care poartă numele Sfântului Gheorghe şi chiar unul dintre cele trei braţe ale Dunării este denumit astfel. Imaginea Sfântului Gheorghe doborând balaurul este prezentă şi pe stegul Moldovei din medievale trimis de Ştefan cel Mare la Mânăstirea Zograful de la Muntele Athos. Sfântul Gheorghe este de asemenea ocrotitorul Armatei Române (a cărei zi, 23 aprilie, coincide cu sărbătorirea sfântului). De asemenea este patronul Angliei, al Georgiei si al Moscovei. In Lituania, Sfintul Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar in unele regiuni ale Spaniei ziua sfintului se serbeaza cu mese bogate si cu daruri.

Legenda potrivit careia sfintul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioara este o inventie tirzie, medievala. Adesea insa, iconografia recenta ni-l prezinta pe sfint calare, doborind cu sulita un balaur, poate simbolic. Unii comentatori sint insa de parere ca este vorba doar de o preluare tirzie a mitului grec al lui Perseus si Andromeda.