Internaţionala
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Internaţionala (L'Internationale în limba franceză) este cel mai cunoscut cântec socialist (folosit în egală măsură şi de anarhişti şi comunişti), şi unul dintre cele mai cunoscute cântece din întreaga lume. Versurile originale în limba franceză au fost scrise în 1870 de Eugène Pottier (1816–1887), (care a fost mai târziu membru al Comunei din Paris). Iniţial, versurile trebuiau să fie cântate pe melodia binecunoscutului cântec revoluţionar La Marseillaise. Pierre Degeyter (1848–1932) a pus versurile pe muzică în 1888, melodia devenind în scurtă vreme foarte cunoscută.
Internaţionala a devenit imnul mişcării revoluţionare socialiste internaţionale. Refrenul C'est la lutte finale/Groupons-nous et demain/L'Internationale/Sera le genre humain. (în versiunea românească: "Hai la lupta cea mare/Rob cu rob să ne unim/Şi internaţionala/Prin noi să o făurim.") ilustrează cel mai bine esenţa idealului umanitar socialist. În mod tradiţional, Internaţionala era cântată cu mâna dreaptă ridicată şi cu pumnul strâns în semn de salut.
Versiunea în limba rusă a fost făcută prima oară în 1902 de Arkadi Iakovlevici Kots şi a fost tipărită la Londra în ziarul emigraţiei ruse Жизн (Viaţa). Această versiune avea numai trei strofe, faţă de cele şase ale versiunii originale franţuzeşti. Mai târziu, versiunea în limba rusă a fost extinsă şi modificată.
În numeroase ţări europene, Internaţionala a fost declaraă ilegală la începutul secolului al XX-lea, datorită versurilor pe care autorităţile le considerau antiguvernamentale şi a îndemnurilor la revoluţie. În Suedia, strofa a 5-a a fost cenzurată în timpul celui de-al doilea război mondial.
Internaţionala este cântată nu numai de comunişti, dar şi de socialiştii sau social-democraţii din multe ţări. A fost de asemenea câtată şi de studenţii şi muncitorii care demonstrau în timpul protestelor din Piaţa Tiananmen din 1989 din China.
În romanul Ferma animalelor a lui George Orwell, Internaţionala este parodiată de imnul Beasts of England.
[modifică] Versurile originale
Debout, les damnés de la terre
Debout, les forçats de la faim
La raison tonne en son cratère
C'est l'éruption de la fin
Du passé faisons table rase
Foules, esclaves, debout, debout
Le monde va changer de base
Nous ne sommes rien, soyons tout
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Il n'est pas de sauveurs suprêmes
Ni Dieu, ni César, ni tribun
Producteurs, sauvons-nous nous-mêmes
Décrétons le salut commun
Pour que le voleur rende gorge
Pour tirer l'esprit du cachot
Soufflons nous-mêmes notre forge
Battons le fer quand il est chaud
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain
L'état comprime et la loi triche
L'impôt saigne le malheureux
Nul devoir ne s'impose au riche
Le droit du pauvre est un mot creux
C'est assez, languir en tutelle
L'égalité veut d'autres lois
Pas de droits sans devoirs dit-elle
Egaux, pas de devoirs sans droits
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Hideux dans leur apothéose
Les rois de la mine et du rail
Ont-ils jamais fait autre chose
Que dévaliser le travail
Dans les coffres-forts de la bande
Ce qu'il a créé s'est fondu
En décrétant qu'on le lui rende
Le peuple ne veut que son dû.
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Les rois nous saoulaient de fumées
Paix entre nous, guerre aux tyrans
Appliquons la grève aux armées
Crosse en l'air, et rompons les rangs
S'ils s'obstinent, ces cannibales
A faire de nous des héros
Ils sauront bientôt que nos balles
Sont pour nos propres généraux
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
Ouvriers, paysans, nous sommes
Le grand parti des travailleurs
La terre n'appartient qu'aux hommes
L'oisif ira loger ailleurs
Combien, de nos chairs se repaissent
Mais si les corbeaux, les vautours
Un de ces matins disparaissent
Le soleil brillera toujours.
C'est la lutte finale
Groupons-nous, et demain
L'Internationale
Sera le genre humain :
[modifică] Versiunea în limba română
Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osîndiţi!
Azi nu sînteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!
Sculaţi, nu-i nici o mîntuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tîlharii
Ce-n lume, lux, desfrîu se scald:
Să ne unim toţi proletarii,
Să batem fierul cît e cald!
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!
Ţărani şi muncitori, noi sîntem
Partidul, mare muncitor!
Pămîntul este-al celor harnici,
Cei leneşi plece unde vor!
Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vînt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrăţirii soare sfînt.
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!
