Comunism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii. |
| Acest articol este parte a seriei Comunism  |
|
Şcoli ale comunismului Partide comuniste State comuniste Alte articole |
| editează acest cadru |
Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai multe noţiuni: un anume sistem social, o ideologie care promovează acest sistem social, sau o mişcare politică care doreşte să implementeze acest sistem.
Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitaristă în care nu există proprietate privată şi nici clase sociale. În comunism toate bunurile aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii acesteia se bucură de acelaşi statut social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu al unei societaţi comuniste este: "Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi."
O astfel de formă de organizare socială bazată pe sintagma de mai sus, de-a-lungul istoriei au mai fost. Se poate da chiar exemplul românesc al Falansterului de la Scăieni (judeţul Prahova) de la jumatatea secolului XIX. Sau mai nou, organizarea "chibuţurilor" din Israel pentru noii imigranţi.
Ca ideologie mai nouă, comunismul după revoluţia din octombrie din Rusia ţaristă, este sinonim cu marxismul şi diversele ideologii derivate, cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului. Printre altele, Marxism-Leninismul propune concepţia progresului în istorie, potrivit căreia există patru faze ale dezvoltării economice a societăţii: sclavia, feudalismul, capitalismul şi comunismul. Această "concepţie materialistă" a comunismului, arată că din sistemul economic derivă toate celelalte sisteme (social, juridic, cultură...). De asemeni dezvoltă "concepţia determinismului", potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus, nu de gândirea acelui individ ci de clasa la care aparţine, şi de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăţi comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de oameni în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China, România şi în celelate "state frăţeşti".
Despre apariţia comunismului în lume celebrul politician Winston Churchill spunea: "În opoziţie violentă cu toată această sferă a eforturilor evreieşti se profilează planurile evreilor internaţionali. Adepţii acestei confederaţii sinistre sunt în marea lor majoritate oameni care au crescut în rândurile nefericite ale populaţiei din ţările unde evreii sunt persecutaţi din motive de rasă. Cei mai mulţi, dacă nu toţi, au renegat credinţa înaintaşilor şi şi-au alungat din minte toate speranţele spirituale la lumea de Apoi. Această mişcare nu este nouă printre evrei. Încă de pe vremea lui Spartacus-Weishaupt şi până în epoca lui Karl Marx, ajungând până la Troţky (Rusia), Béla Kun (Ungaria), Rosa Luxembourg (Germania) şi Emma Goldman (Statele Unite ale Americii), această conspiraţie mondială pentru răsturnarea civilizaţiei şi pentru reconstruirea societăţii pe bazele dezvoltării oprite, a invidiei răuvoitoare şi a imposibilei egalităţi a crescut permanent (...) iar acum, în sfârşit, această bandă de personalităţi extraordinare din lumea subterană a marilor oraşe europene şi americane i-a înşfăcat pe ruşi de păr şi au devenit practic stăpânii necontestaţi ai acelui enorm imperiu. Nu este necesar să exagerăm rolul jucat în crearea bolşevismului şi punerea în aplicare a revoluţiei ruse de aceşti evrei internaţionali şi, în cea mai mare parte, atei (...)".
(Churchill, W. (1920). Zionism versus Bolshevism: A Struggle for the Soul of the Jewish People, nr. din 8 februarie 1920, al ziarului "Illustrated Sunday Herald"
Mai rău a fost faptul că "marii conducători" ai proletariatului şi ai ţărănimii, au instaurat în ţările în care au fost "aleşi" regimuri tiranice, dictaoriale unde preaslăvita grije faţă de om, a fost grija de oprimare a toate drepturilor democratice şi suprimarea, dacă era posibil, a oponenţilor. "Cine nu este cu noi, este împotriva noastră", asta era deviza de fapt a conducătorilor acestor state care de "bună voie" au îmbrăţişat această ideologie. Datorită acestei ideologii au căzut jertfă pe lângă cei mulţi şi intelectualitatea de seamă a neamului.
Vorbind despre ţara noastră, nu putem trece cu vederea distrugerea intelectualităţii României interbelice. Pesonalităţi de seamă ca Iuliu Maniu, ctitorul făurii României Mari de la 1 decembrie 1918, istoricul Gheorghe I. Brătianu şi mulţi alţii au fost jertfiţi fără milă în numele noii orânduiri a bunăstării omului. Care om? A "aplaudacilor", a leneşilor, a acelora care s-au făcut că muncesc, a acelor care au considerat că tot ce văd este al lor şi trebuie luat. Iar omul muncitor cu o situaţie bună după munca depusă, a fost privit ca un duşman, ca unul ce "suge sângele poporului" şi căruia trebuie să i se ia bunurile şi împărţite. Aşa s-a întâmplat şi la colectivizarea mijloacelor de producţie agricole, unde sute de mii de oameni au fost bătuţi de forţele de securitate pentru a face benevol cererea de înscriere în gospodăria colectivă.
Şi putem continua cu exemplele.Chiar dacă în anul 1964, prin decret s-au desfiinţat detenţia politică, sub altă mască arestările politice s-au făcut. Şi toate în numele poporului muncitor.
Ca mişcare politică, comunismul este o ramură a mişcării socialiste, de care se diferenţiază în principal prin dorinţa comuniştilor de a instaura un sistem comunist în locul unuia capitalist, de multe ori prin metode revoluţionare armate.
