Ioan Chrysostom

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sf Ioan Gură-de-Aur. Icoană de pe iconostasul Bisericii Sf Ioan Gură-de-Aur din Etterbeek.

Ioan Chrysostom, cunoscut şi ca Ioan Gură de Aur, (n. 347 – d. 407), sfânt creştin, doctor al Bisericii.

[modifică] Viaţa

Sf. Ioan Gura de Aur s-a nascut la Antiohia, in jurul anului 354, din parintii Secundus - mare dregator militar care a murit la scurt timp dupa nasterea sa, si Antusa - dintr-o bogata familie crestina. Ramasa vaduva la 20 ani, aceasta s-a dedicat cu ravna si perseverenta educatiei fiului ei, renuntand la recasatorire. Primele elemente ale educatiei crestine, Ioan le-a primit de la mama sa, Anthusa care s-a devotat în a-i da o educaţie aleasă. Educatia clasica o primi de la retorul Libaniu si de la filosoful Andragatiu primind o educaţie în domeniul clasicilor greci şi al retoricii.. Se pare ca a studiat si dreptul, intrucat ar fi pledat catva timp. Se călugăreşte în 368. A trăit într-o peşteră lângă Antiohia.A fost botezat tarziu, probabil pe la 372, de Meletie, episcop de Antiohia. In curand fu facut citet. Incepu sa practice ascetismul acasa, pentru a nu lasa pe mama lui vaduva a doua oara. In 374 dupa moartea Antusei, Ioan a putut sa dea curs dorintei sale arzatoare pentru asceza. El s-a retras in muntii Antiohiei, unde a dus patru ani o viata severa sub conducerea unui ascet, iar dupa aceea doi ani a stat retras intr-o pestera. In 380 s-a inapoiat la Antiohia, iar in 381, Meletie l-a facut diacon. Timp de 10 ani, inaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului si a fecioriei, carora le-a consacrat tratate mici. Din cei sase ani de diaconat dateaza si tratatul sau "Despre preotie". Sf Ioan e preotit de episcopul Flavian, in 386, si primeste misiunea de predicator. Geniul si arta lui oratorica ii duc numele pana departe. El predica nu numai in biserica mare si frumoasa, zidita de Constantin, sau in biserica cea veche, ci in toate bisericile din Antiohia si din imprejurimi. In timpul celor 12 ani de preotie la Antiohia, Sf. Ioan a combatut pe eretici, indeosebi pe anomei si pe iudeo-crestini, si s-a straduit pentru formarea morala a credinciosilor sai. La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, in 397, Sf Ioan a fost numit patriarh al Capitalei prin influenta lui Eutropiu, ministru atotputernic pe langa slabul Arcadie. Ravna sa de reformator implacabil, tonul taios si neiertator al predicilor sale, care criticau aspru toate pacatele si pogoramintele, de jos si pana sus, la Eutropiu si Eudoxia, dragostea sa pentru saraci, pentru adevar si pentru dreptate, i-au facut multi dusmani. Face misiune externa formand si trimitand misionari pana la gotii de la Marea Neagra si Dunare. Legaturile cu curtea au fost intrerupte sau au fost reci. Dusmanii lui Ioan incepura sa murmure. Venirea fratilor Lungi la Constantinopol, izgoniti de Teofil din Egipt ca origenisti, avea sa provoace actul final al vietii patriarhului atat de framantat. Ioan primi pe Fratii Lungi, ii aseza undeva, dar nu intra in comuniune cu ei si nu le primi o plangere contra lui Teofil. Acestia se adresara imparatului, care dispuse convocarea lui Teofil in fata episcopului Capitalei. Teofil isi lua masuri, trimitand inainte pe Sf. Epifaniu, spre a descalifica pe Sf Ioan ca origenist, dar batranul episcop de Salamina isi dadu seama, pana la urma, de cursa in care fusese atras si pleca grabit in tara lui. Teofil insa, care veni cu 26 episcopi ai lui, stiu sa ralieze 10 episcopi nemultumiti de Ioan, 3 vaduve care se socoteau insultate de patriarh si pe imparateasa Eudoxia. Sinodul, prezidat de Teofil, convoca pe Ioan sa se prezinte la Stejar, aproape de Calcedon, spre a se dezvinovati de calomnii sau de lucruri ridicole. Ioan nu se prezenta si de aceea fu depus. Patriarhul fu rechemat din cauza rascoalei poporului care-si cerea pastorul si din cauza unui cutremur de pamant. Patriarhul fu primit in triumf, dar impacarea n-a durat decat doua luni. Spre sfarsitul anului 403 Ioan critica aspru neoranduielile care s-au produs cu ocazia inaugurarii unei statui a Eudoxiei, aproape de Biserica unde slujea el. Eudoxia, dupa sfatul lui Teofil, a convocat un sinod in care a depus a doua oara pe Ioan, ca nefiind reintegrat de un sinod dupa prima depunere. Aceasta se petrecea in Postul Pastelui din 404. Ioan a fost arestat in palat aproape de Paste si exilat dupa Rusalii, la 20 iunie 404. Dupa o oprire scurta la Niceea, Sf. Ioan a ajuns, la sfarsitul a 77 de zile, la Cucuz sau Arabissos, in Armenia Mica. Din cauza legaturilor sale frecvente cu prietenii de la Constantinopol si Antiohia, autoritatile primira ordin sa-l deporteze la Pityus, un orasel pe malul rasaritean al Marii Negre. El a murit pe drum spre aceasta localitate, la Comana, in Pont, in ziua de 14 septembrie 407 cu aceste cuvinte pe buze: "Slava lui Dumnezeu pentru toate". Moastele sale au fost aduse in biserica Sf Apostoli - Constantinopol, de Teodosie II - 438. (v.pag.136)