Naţiune

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Tradiţional, prin naţiune se înţelege:

Comunitate stabilă de oameni, istoriceşte constituită ca stat, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, care se manifestă în particularităţi specifice ale culturii naţionale şi în conştiinţa originii şi a sorţii comune. (DEX '98).

Comunitate stabilă de oameni constituită istoriceşte şi apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică şi de factură psihică, manifestate în particularităţile specifice ale culturii. (NODEX)

Chestiunea definirii naţiunii este una foarte controversată. Există, în mare, două viziuni asupra existenţei naţiunii: una consideră naţiunea ca existând în realitate, alta o consideră un artefact cultural, despre care nu se poate spune că există ca grup social, ci doar virtual (teoria naţiunii ca comunitate inventată). Ambele definiţii citate mai sus (DEX şi NODEX) reflectă concepţia stalinistă despre naţiune, formulată în articolul scris de I. V. Stalin în 1913 (Problema naţională şi social-democraţia) şi publicat în Prosveşceniie. Aceasta consideră naţiunea ca fiind o comunitate reală şi accentuează aşa-numita "comunitate de viaţă economică" pe care s-ar baza existenţa "reală" a naţiunii. Utilizează, totodată, o serie de concepte puţin sau deloc definite, cum ar fi "unitatea de factură psihică" şi comunitatea de destin a unui grup de oameni, lăsând neclarificat aspectul foarte important al posibilităţii de existenţă a acestora şi modului în care acestea se manifestă.

Definirea statelor naţionale o găsim doar în trei cazuri, în afară de România: Ucraina, Lituania şi Croaţia, trei state noi, tinere, care au simţit nevoia de a se autodefini naţionale, în sensul etnic al cuvântului, pentru a putea să se apere.

Un al doilea grup de state, este cel al naţiunilor civice care sunt ţări membre care nu se definesc ca state naţionale, dar, prin prevederile constituţionale în care spun că puterea emană de la naţiune, că reglementează dreptul de naţiune, aceste state sunt considerate naţiuni civice. Este vorba, printre altele, de Belgia, Franţa, Polonia, Slovacia.

Alte state fac diferenţa între naţiune şi popor, de exemplu: Spania, Estonia, Ungaria, Italia, Slovenia sau Grecia.

Sunt alte state care nu vorbesc de naţiunile ţării respective, ci de popoarele care trăiesc pe teritoriul lor, ca de exemplu: Andorra, Austria, Republica Cehă, Finlanda, Portugalia, Suedia, Germania, Elveţia.

Un al cincilea grup de state care nu se definesc nici naţionale şi nu vorbesc nici în numele poporului. Este vorba despre: Bosnia şi Herţegovina, Cipru, Danemarca, Islanda, Lichtenstein, Luxemburg, Norvegia, Olanda, fosta Republică a Iugoslaviei (Serbia, Muntenegru) şi Republica Macedonia.

În definiţia clasică a naţiunilor există două teorii clasice: