Prometeu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prometeu

Prometeu sau Prometheus, unul dintre titani, fiul lui Iapetus şi al Clymenei şi frate cu Atlas, cu Epimetheus şi cu Menoetius. A avut la rândul său un fiu, pe nume Deucalion. Prometheus era considerat drept binefăcător al oamenilor, în pofida lui Zeus. Făcându-le acestora partea cea mai bună la împărţirea unei victime destinate lui Zeus, titanul şi-a atras pentru prima dată asupră-şi mânia acestuia din urmă. Drept răzbunare, părintele zeilor le-a luat muritorilor focul. Din nou însă Prometheus a găsit mijlocul de a le veni într-ajutor. El fură focul din ceruri şi-l redă oamenilor. Acum pedeapsa lui Zeus este şi mai aspră. El răspândeşte în lume toate relele şi nenorocirile, trimiţând-o pe pământ pe Pandora, pe care o ia de soţie Epimetheus, pe de o parte, iar pe de altă parte îl înlănţuie pe Prometheus de o stâncă pe muntele Caucasus. Un vultur uriaş, pasăre monstruoasă zămislită de Typhon şi de Echidna, îi devorează zilnic ficatul, care peste noapte se regenerează. În felul acesta titanul e sortit unui chin veşnic. Din întâmplare însă trece pe acolo Heracles, în drum spre Grădina Hesperidelor. El ucide vulturul cu una din săgeţile sale otrăvite şi-l eliberează pe Prometheus, ale cărui chinuri iau, în felul acesta, sfârşit. Într-o altă variantă, Prometheus nu s-ar fi mulţumit să le dea oamenilor focul, ci ar fi creat el însuşi oameni din humă, însufleţindu-i cu ajutorul focului.

Articol din: Anca Balaci: Mic dicţionar mitologic greco-roman, Editura Ştiinţifică: Bucureşti 1966.