Republica elveţiană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Istoria Elveţiei | |
|---|---|
| Istoria timpurie | înainte de 1291 |
| Vechea Confederaţie | 1291 – 1516 |
| Reforma | 1516 – 1648 |
| Ancien Régime | 1648 – 1798 |
| Era lui Napoleon | 1798 – 1814 |
| Republica elveţiană | 1798 – 1803 |
| Actul de mediere | 19.02 1803 |
| Restauraţia | 1814 – 1847 |
| Statul federal | 1848 – 1914 |
| Elveţia interbelică | 1914 – 1945 |
| Istoria modernă | 1945 – Prezent |
Republica elveţiană a fost un stat care a durat între 1798 şi 1803, fiind precursorul Elveţiei moderne, al cărui act de "naştere" este considerat anul 1815.
În ziua de 5 martie 1798, trupele franceze au intrat pe teritoriul elveţian. Ca rezultat, statul elveţian de atunci, cunoscut mai ales sub numele de Ancien Régime, a colapsat. În 12 aprilie, acelaşi an, Republica Helvetia, sau Republica elveţiană, "Una şi indivizibilă", stat clientelar Franţei napoleonice, a fost proclamată. Suveranitatea cantonală şi drepturile feudale şi locale au fost suspendate. Statul ocupant, o Franţă nici republică nici imperiu, dar profund războinică, crease o republică după chipul şi asemănarea statului centralizat francez ce a urmat revoluţiei franceze din 1789. Aceste idei "progresiste" au fost repudiate în mod generalizat de către întreaga populaţie, dar mai ales în zonele centrale ale Confederaţiei, nucleul Vechii Confederaţii şi centrul tradiţional de putere al acesteia. O mişcare de răzvrătire din Nidwalden a fost sugrumată brutal de forţele de ocupaţie.
În această perioadă, nu a existat nici un fel de unitate de opinii sau de acţiune a elveţienilor înşişi (nici măcar între aceia care fuseseră nucleul Vechii Confederaţii) pentru un viitor confederat al Elveţiei "republicane." Deşi au existat numeroase încercări de lovituri de stat, toate au fost eşuate şi Republica elveţiană aservită francezilor a rămas, pentru că francezii au controlat mereu puterea politică prin prezenţa lor militară. Forţele de ocupaţie erau prezente în numeroase oraşe şi sate, şi în special în zona Vechii Confederaţii.
Deşi omniprezenţa trupelor franceze făcea imposibilă orice încercare de funcţionare a vreuneia din structurile statale vechi, totuşi puternica rezistenţa locală precum şi veşnicele probleme financiare ale Republicii elveţiene au dus în final la colapsarea acestui stat impus. Instabilitatea Republicii a atins vârful de destabilizare în anul 1802 - 1803.
Intrarea de trupe suplimentare franceze în ianuarie - februarie 1803 nu a produs nici un miracol. Ca atare, realizând dezastrul, Napoleon Bonaparte însuşi introduce Actul de mediere, decret-lege menit să realizeze un compromis între falimentara Republică de tip francez şi structurile funcţionale de secole ale Vechii Confederaţii. Statul centralizat a fost abolit.
Astăzi se pot regăsi elemente ale Republicii elveţiene în Elveţia modernă, printre care cantoanele şi constituţiile cantonale sunt cele mai "vizibile".
[modifică] Diviziuni administrative
Cantoanelor aparţinând Republicii elveţiene, care fuseseră tradiţional suverane, li s-au restrâns enorm libertatea de administrare, devenind doar nişte districte administrative. Pentru a li se slăbi şi mai mult puterea, noi graniţe administrative au fost trasate. Actul din 1798 a făcut ca numărul total de cantoane să fie redus la 19, după cum urmează:
- Aargau (fără Baden şi Fricktal)
- Baden
- Basel
- Bellinzona
- Berna (fără Oberland)
- Fribourg
- Léman (corespunzând Vaud)
- Linth
- Lugano
- Luzern
- Oberland
- Raetia (corespunzând Graubünden/Grisons)
- Säntis
- Schaffhausen
- Solothurn
- Thurgau
- Waldstätten
- Valais
- Zürich
[modifică] Vezi şi
- Elveţia epocii lui Napoleon
Albania • Andorra • Armenia • Austria • Azerbaidjan • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Croaţia • Cipru • Republica Cehă • Danemarca • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa • Georgia • Germania • Grecia • Islanda • Irlanda • Italia • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Republica Macedonia • Malta • Marea Britanie • Moldova • Monaco • Muntenegru • Norvegia • Olanda • Polonia • Portugalia • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Turcia • Ungaria • Ucraina • Vatican
Teritorii: Åland • Muntele Athos • Akrotiri şi Dhekelia • Insulele Faroe • Gibraltar • Guernsey • Jan Mayen • Jersey • Insula Man • Svalbard
