Rimă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Rima reprezintă o repetare a sunetelor finale în două sau mai multe versuri.

De exemplu, în prima strofă a poeziei Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu, primul vers rimează cu al treilea, iar al doilea cu al patrulea

Somnoroase păsărele,

Pe la cuiburi se adună,

Se ascund în rămurele

Noapte bună!

Tipuri de rimă:

• Rimă împerecheată (1-2, 3-4, 5-6)
• Rimă încrucişată (1-3, 2-4, 5-7)
• Rimă îmbrăţişată (1-4, 2-3, 5-8, 6-7)
• Monorimă (1, 2, 3, 4) – specifică creaţiilor populare
• Rimă albă - în poeziile contemporane (fără rimă)

Rimele mai pot fi clasificate după părţile de vorbire care rimează De exemplu în poezia "Lacul" de M. Eminescu:

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă

Tresărind în cercuri albe,

El cutremură o barcă.

"Încarcă" este verb, iar "barcă" este substantiv. Rima se numeşte rară şi evidenţiază dinamismul tabloului.

La Vasile Alecsandri: "Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,/ Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;"

Substantivul "zăpadă" rimează cu adjectivul "grămadă". Această rimă sugerează un tablou static.