Acid mefenamic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins 1 Mod de acţiune 2 Indicaţii 3 Mod de administrare 4 Contraindicaţii 5 Reacţii adverse

[modifică] Mod de acţiune

Acidul mefenamic are proprietăţi antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Acidul mefenamic inhibă sinteza prostaglandinelor, inclusiv a PGF 2a de la nivelul musculaturii netede bronşice. Este rapid şi complet absorbit după administrarea orală, iar nivelul maxim plasmatic se atinge în 2 ore. Acidul mefenamic difuzează mai întâi în ficat şi rinichi şi traversează de asemenea bariera placentară. Timpul mediu de înjumătăţire este de 3-4 ore. După mai multe administrări, nivelele plasmatice sunt proporţionale cu doza, fără nici o acumulare evidentă.

[modifică] Indicaţii

se recomandă pentru terapia simptomatică a următoarelor boli inflamatorii dureroase: artrita reumatoidă; spondilite anchilozante; artrite psoriazice. Se mai recomandă în: dismenoree primară; migrene, dureri dentare, dureri postoperatorii; metroragii datorate unor disfuncţii hormonale, când nu există dereglari organice.

[modifică] Mod de administrare

Doza uzuală pentru adulţi şi pentru copii mai mari de 14 ani este de o tabletă la 8 ore (de 3 ori pe zi).

[modifică] Contraindicaţii

• nu trebuie administrat la: persoane cu hipersensibilitate la componentele medicamentului; persoane cu simptomatogie alergică la alte antiinflamatoare nesteroidice (aspirina);
• persoane cu antecedente gastrice (ulcer gastroduodenal, gastrite). Se va evita terapia concomitentă cu alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (acid salicilic) deoarece creşte pericolul apariţiei tulburărilor gastrointestinale.

Sarcină şi alăptare: Cu toate că nu s-a observat o acţiune teratogenă în studiile pe animale de experienţă, nu s-a dovedit încă siguranţa în administrarea acidului mefenamic în timpul sarcinii şi alaptării.

[modifică] Reacţii adverse

Cele mai des întâlnite reacţii adverse sunt: dispepsii, dureri de cap, diaree, dureri abdominale, vertij. Extrem de rar s-au semnalat: ulcer peptic, hemoragii la nivelul tractului gastrointestinal, dereglări vizuale şi nervoase, nefrite interstiţiale; disfuncţii hematologice (anemie hemolitică autoimună, neutropenie, hipoplazia măduvei osoase, trombocitopenie); pancreatite, convulsii epileptice, tulburări psihice, biliurie. Toate aceste simptome dispar la întreruperea medicaţiei.