Meloxicam

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cuprins 1 Mod de acţiune 2 Indicaţii 3 Efecte secundare 4 Contraindicaţii 5 Precauţii speciale 6 Mod de administrare

[modifică] Mod de acţiune

este un AINS din clasa acizilor enolici, cu proprietăţi antiinflamatoare, analgezice şi antipiretice. Mecanismul, comun pentru toate efectele, se datorează capacităţii meloxicamului de a inhiba biosinteza prostaglandinelor. In vivo, se pare că inhibă mai mult biosinteza prostaglandinelor de la locul inflamaţiei, decât a celor din mucoasa gastrică sau din rinichi. Acest grad crescut de protecţie se datorează inhibării selective a COX 2, faţă de COX 1. Dovezile existente arată că inhibarea COX 2 întreţine efectele terapeutice ale AINS, pe când inhibarea COX 1 este responsabilă de efectele secundare gastrointestinale şi renale. Studiile clinice au demonstrat o incidenţă scăzută a efectelor secundare gastrointestinale (inclusiv a perforaţiilor, ulceraţiilor şi sângerărilor) la dozele recomandate de meloxicam, decât la cele ale antiinflamatoarelor standard.

[modifică] Indicaţii

• este un antiinflamator indicat pentru tratamentul simptomatic al artritei reumatoide, tratamentul simptomatic al osteoartritelor dureroase (artroze, boli degenerative ale articulaţiilor); alte stări inflamatorii.

[modifică] Efecte secundare

• Gastrointestinale: dispepsie, greaţă, vomă, dureri abdominale, constipaţie, flatulenţă, diaree, esofagită, ulcer gastrointestinal, sângerări gastrointestinale oculte sau macroscopice. *Hematologie: anemie, tulburări ale valorilor sanguine, inclusiv ale leucocitelor, leucopenie, trombocitopenie. Administrarea concomitentă cu metotrexat poate fi un factor predispozant de citopenie.
• Dermatologie: prurit, rash cutanat, stomatită, urticarie, fotosensibilitate.
• Respiratorii: s-a observat instalarea astmului acut la indivizi trataţi în prealabil cu acid acetilsalicilic sau alte AINS, inclusiv meloxicam.
• Sistemul nervos central: delir, dureri de cap, vertigo, tinitus, toropeală.
• Cardiovasculare: edem, creşterea tensiunii arteriale, palpaţii flush.
• Genito-urinare: parametri renali anormali.

[modifică] Contraindicaţii

Hipersensibilitate la meloxicam sau orice excipient al medicamentului. Este posibilă sensibilitatea încrucişată cu acidul acetilsalicilic sau cu alte AINS; nu trebuie administrat pacienţilor care prezintă semne de astm, polipi nazali, angioedem sau urticarie, urmare a administrării de acid acetilsalicilic sau alt antiinflamator; în caz de ulcer peptic activ, insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă nedializată, copii şi adolescenţii sub 15 ani, sarcină sau alăptare.

[modifică] Precauţii speciale

Ca şi în cazul altor AINS, trebuie luate anumite precauţii în cazul tratamentului pacienţilor cu antecedente de boală ale tractului gastrointestinal superior şi la pacienţii trataţi cu anticoagulante. Tratamentul cu meloxicam trebuie oprit dacă determină ulceraţii peptice sau sângerări gastrointestinale. Supozitoarele cu meloxicam nu trebuie administrate la pacienţii cu leziuni ale rectului sau anusului sau celor cu istoric recent al sângerărilor rectale sau anale. Sarcină şi alăptare: Nu s-au observat efecte teratogene în testarea pre-clinică, nu se administrează pe parcursul sarcinii şi alăptării.

[modifică] Mod de administrare

Artrita reumatoidă: 15 mg/zi. În funcţie de răspunsul terapeutic, doza poate fi redusă la 7,5 mg/zi. Osteo-artrită: 7,5 mg/zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 15 mg/zi. La pacienţii cu risc crescut la reacţii adverse, tratamentul se începe cu o doză de 7,5 mg/zi. La pacienţii cu insuficienţă renală severă dializaţi, doza nu trebuie să depăşească 7,5 mg/zi. Doza maximă zilnică recomandată este de 15 mg. Tabletele trebuie înghiţite cu apă sau alt lichid, în timpul meselor. Administrarea rectală: un supozitor de 15 mg/zi.