Diclofenac

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Este unul dintre cele mai active AINS, avînd o tolerabilitate clinică.

Cuprins 1 Mod de acţiune 2 Indicaţii 3 Efecte adverse 4 Contraindicaţii 5 Mod de administrare

[modifică] Mod de acţiune

Se absoarbe rapid şi complet din tubul digestiv, dar are un procent de metabolizare hepatică de 50-52%.Are o acţiune antiinflamatoare eficace, el inhibă COX1, în doze mai mici decît indometacinul.Este disponibil sub formă de sare de potasiu(cu efect imediat) şi ca sare de sodiu(efect retard).

[modifică] Indicaţii

Poliartrită reumatoidă, spondilartrită anchilopoietică, artroze, afecţiuni reumatice extraarticulare, criza de gută; stări inflamatorii dureroase postoperator, posttraumatice, după extracţii dentare, inflamaţii dureroase în sfera pelvină.

[modifică] Efecte adverse

Uneori greaţă, diaree, epigastralgii (mai ales la începutul tratamentului), sângerări digestive minore; cefalee, ameţeli; rareori afectarea ficatului cu creşterea transaminazelor, afectarea rinichiului; foarte rar reacţii anafilactoide (comune pentru toate antiinflamatoriile nesteroidiene), Supozitoarele provoacă uneori iritaţie locală - prurit, senzaţie de arsură,

[modifică] Contraindicaţii

Ulcer gastroduodenal activ, sângerări gastrointestinale, leucopenie, trombocitopenie, porfirie, ; prudenţă în caz de antecedente ulceroase,la bolnavii de rinichi, în insuficienţa hepatică; prudenţă în timpul sarcinii, nu se administrează în ultimul trimestru şi la termen; se recomandă prudenţă la copii şi la bătrâni. Asocierea cu glucocorticoizi sau alte antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul sângerărilor digestive şi al ulcerului; diclofenacul măreşte concentraţia plasmatică a litiului şi a digoxinei (risc de reacţii toxice), favorizează reţinerea potasiului sub influenţa spironolactonei, micşorează efectul furosemidului şi al medicaţiei antihipertensive.

[modifică] Mod de administrare

Doza zilnică 50mg/3ori pe zi,de regulă după masă se recomandă un regim uşor hiposodat (pot apărea edeme)