Aeneas
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Erou troian (cunoscut mai ales în Eneida) care se trăgea din neamul lui Dardanus. Era fiul lui Anchises şi al Aphroditei. S-a născut pe muntele Ida, unde a fost crescut de nimfe. Mai târziu s-a căsătorit cu Creusa, una dintre ficele lui Priam, şi a avut un fiu, pe Ascanius.
A participat la războiul troian şi s-a luptat vitejeşte, fiind ocrotit în luptă de Aphrodite şi de Poseidon, mai ales împotriva lui Diomede şi a lui Ahile. După unii, în urma dezastrului Troiei ar fi preluat conducerea supravieţuitorilor dinastiei lui Priam, întemeind o nouă cetate pe locul celei distruse. După alţii, în timpul incedierii cetăţii, Aeneas a reuşit să fugă luând cu el, împreună cu Anchises şi cu Ascanius, şi pe alţi câţiva tovarăşi credincioşi.
După ce au rătăcit 9 ani pe mare (poposind în insulele greceşti, pe ţărmurile Africii unde este găzduit de Dido, regina Carthaginei, apoi la Cumae de unde sibila îl conduce ăn Infern), Aeneas ajunge în sfârşit pe coasta occidentală a Italiei, în Latinium, în apropiere de gurile fluviului Tibru. Aici se luptă cu căpetenia rutulilor, Turnus, pe care-l ucide pentru mâna Laviniei, fiica regelui Latinus, şi urmează după acesta la tron. În cinstea soţiei sale, Aeneas întemeiează oraşul Lavinium. Fiul său, Ascanius, a întemeiat la rându-i cetatea Alba Longa, iar Romulus, alt urmaş al său, avea sa fondeze mai târziu Roma.
După o domnie de scurtă durată, în timpul căreia aborigenii s-au amestecat cu troienii, alcătuind un singur popor, Aeneas a dispărut într-o luptă cu populaţiile băştinaşe. Deoarece trupul lui nu a mai fost găsit, tradiţia spune că ar fi fost dus în Olimp de către mama sa, Aphrodite. Ulterior romanii i-au ridicat un sanctuar pe malurile râului Numicius, aducându-i onoruri divine.
[modifică] Versiunea din opera lui Vergilius
În opera lui Vergilius Enea, , este fiul zeiţei Venus şi a prinţului troian Anchises.
În momentul în care Troia este asediată, el fuge împreună cu tatăl său, rănit, în spate şi fiul său, Ascanius. Dorind să ajungă în Italia, zeiţa Iunona (soţia lui Jupiter), care avea o ură deosebită pentru Enea, dezlănţuie împotriva lui o furtună care îi împrăştie corăbiile si naufragiază pe coasta Africii. Acolo, în Cartagina, Enea este primit de către Didona (Dido), care se îndrăgosteşte de el. Iunona (Iuno) nu voia ca Enea să ajungă pe pământul dorit, căci oracolele îi promit acestuia Hesperia. Jupiter îi reaminteşte lui Enea destinul pe care îl are de urmat şi acesta părăsteşte Cartagina. Distrusă, Dido se sinucide. Ajuns pe coastele Italiei, Sibyla (Sibila) îi prezice viitorul şi îl conduce în infern (inspiraţie mai târziu pentru Dante, in Divina Comedie), unde îşi întâlneşte tatăl, printre umbrele eroilor morţi. De asemenea, se întâlneşte cu Dido, care refuză să-i vorbească. În Laţium se căsătoreşte cu Lavinia, fiica lui Latinus. Fiul său, Ascanius, întemeiază Alba-Longa, şi continuă destinul tatălui său: întemeierea unui mare oraş, prin cei doi fii ai săi, Amulius şi Numitor. Ultimul o are ca fiică pe Rhea Silvia (preoteasă a Vestei, care, împreuna cu Marte, îi concepe pe Romulus şi Remus. Romulus întemeiează Roma.
 |
Acest articol legat de un subiect de mitologie este deocamdată un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea sa! |
