Aleksandr Popov (fizician)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aleksandr Stepanovici Popov (în limba rusă: Александр Степанович Попов) (4 martie (calendarul iulian)/16 martie (calendarul gregorian) 1859 - 13 ianuarie (calendarul iulian)/31 decembrie (calendarul gregorian) a fost un fizician rus care a reuşit prima transmisie publică a unui semnal prin unde radio. Cinstea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit lui însă, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenţii.
Aleksandr Popov s-a născut în satul Turinskie Rudniki (azi Krasnoturinsk, regiunea Sverdlovsk) în Munţii Ural, în familia unui preot. Încă din tinereţe s-a arătat foarte interesat de ştiinţele naturii. Tatăl lui s-a străduit să-i asigure o cât mai bună educaţie, trimiţându-l la studii la seminarul din Perm, iar, mai apoi, la Universitatea de stat din Sankt Peterburg. După ce a absolvit în 1882, Popov a început să lucreze ca asistent într-unul din laboratoarele universităţii. Datorită finanţării slabe a acestui institut de învăţământ superior, el a plecat să predea la Şcoala rusă de torpile navale din Kronstadt din insula Kotlin.
Începând cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, el a continuat experimentele făcute de Heinrich Hertz. În 1894 el a costruit primul lui receptor radio, un detector de unde electromagnetice (coerorr). Acest aparat a fost perfecţionat mai apoi, fiind transformat în detector de fulgere şi a fost prezentat Societăţii ruse de fizică şi chimie pe 7 mai 1895. (Această zi a fost sărbătorită în Federaţia Rusă ca "Ziua Radioului"). În acelaşi an şi-a publicat şi primul articol despre invenţia lui. În martie 1896, Popov a efectuat transmisii radio între diferite cladiri ale capitalei. După ce a aflat de sistemul lui Guglielmo Marconi, Popov a efectuat comunicaţii între o navă şi o staţie terestră de recepţie pe distanţe de la 10 km (1898) până la 50 km (1899). În 1900, staţia radio înfiinţată de Popov pe insula Gogland a intermediat comunicaţia prin telegraful fără fir între baza navală rusească şi vasul de linie Admiral Apraksin. Apraksin a eşuat pe insula Gogland din Golful Finic în noiembrie 1899. Echipajul nu s-a aflat în pericol, dar vasul a rămas imobilizat, de vreme ce marea a început să îngheţe. Deşi vasul nu a fost deteriorat în timpul eşuării, părea că va fi zdrobit de gheţurile plutitoare. Datorită vremii nefavorabile, dar şi datorită încurcăturilor birocratice, echipajul de pe Apraksin nu a reuşit să monteze o staţie radio de emisie-recepţie până în ianuarie 1900. Până în cele din urmă, pe 5 februarie, a fost recepţionat mesaje clare transmise prin telegraful fără fir. Mesajele radio erau transmise prin intermediul unei staţii la aproximativ 40 km depărtare, pe insula Kotka, îndreptul litoralului finlandez. A fost aleasă Kotka ca staţie radio intermediară, deoarece era staţia cea mai apropiată de insula Gogland şi care era în legăturăpermanentă cu Statul Major rusesc. Până la sfârşitul lui aprilie, când nava Apraksin a fost eliberată dintre gheţuri de spărgătorul de gheaţă Ermak, de la staţia radio de pe insula Gogland s-au emis 440 de telegrame oficiale. În afara echipajului rusesc, datorită semnalelor SOS emise prin telegrafia fără fir, spărgătorul de gheaţă Ermak a salvat şi 50 de pescari finlandezi, eşuaţi pe o mică banchiză de gheaţă plutind în apele golfului. Cam în aceiaşi perioadă, Guglielmo Marconi făcea primele sale transmisii radio.
În 1901, Aleksandr Popov a fost numit profesor la Institutul Electrotehnic care în zilele noastre îi poartă numele. În 1905 a fost ales în funcţia de director al institutului. În acelaşi an a murit în urma unei hemoragii cerebrale pe 31 decembrie (calendarul iulian)/13 ianuarie (calendarul gregorian).
