Briciul lui Occam

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Briciul lui Occam, (numit şi Lama lui Occam) sau principiul parcimoniei, este folosit pentru a justifica anumite afirmaţii ştiinţifice. Lui William de Occam i se atibuie principiul conform căruia cea mai simplă explicaţie pentru un fenomen este de preferat. Acest principiu îşi găseşte formularea deseori în felul următor: "entităţile nu trebuie să fie multiplicate dincolo de necesar" (entia non sunt multiplicanda praeter necessitatem).

A se considera situaţia omniprezentă a două teorii A şi B, unde A este versiunea cea mai simplă a teoriei, care se potriveşte cu datele, iar B este o versiune a lui A augmentată cu cu elemente adiţionale care nici nu îmbunătăţesc, nici nu dăunează problema. Principiul briciului lui Occam ne sfătuieşte să îndepărtăm elementele suplimentare din B, rămânând cu versiunea mai simplă A.

Deoarece pentru orice teorie există un număr infinit de variaţii care sunt în mod egal consistente cu datele actuale, briciul lui Occam este folosită în mod implicit în orice cercetare ştinţifică. De exemplu, a se vedea teoria faimoasă a lui Isaac Newton privind "acţiunea şi reacţiunea". O teorie alternativă ar fi: "pentru fiecare acţiune există o reacţiune egală şi opusă, cu excepţia lui 12 Ianuarie 2055, când reacţiunea va avea intensitate înjumătăţită". Această adăugire aparent absurdă violează principiul briciului lui Occam deoarece este o adăugire care nu este necesară. Într-adevăr, fără o lege precum briciul lui Occam, nu ar exista nici o justificare filozofică sau practică pentru savanţi ca să enunţe orice teorie în faţa competitorilor ei care sunt ca număr infiniţi. Prin urmare, ştiinţa nu ar mai putea să facă deloc prognoze.

Dificultatea în cazul briciului lui Occam constă în faptul că aceasta nu specifică, şi nici nu este întotdeauna clar, care teorie este mai simplă. Mai mult, briciul lui Occam nu reprezintă decât o preferinţă estetică pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerată riguroasă. Există abordări matematice legate de aceasta, cum ar fi cele care rezultă din analiza bayesiană şi teoria informaţiei care urmăresc să cuantifice simplicitatea. O asemenea abordare este inferenţa numită lungimea minimă a mesajului.

Lama lui Occam nu afirmă că cea mai simplă explicaţie este de preferat indiferent de capacitatea sa de a explica neregularităţi şi excepţii. Principiul falsificabilităţii afirmă că orice excepţie care poate fi reprodusă în mod veridic trebuie să invalideze cea mai simplă teorie, şi că argumentul următor, în ordinea simplicităţii, care poate să încorporeze excepţia în ca parte a teoriei trebuie să fie preferat în locul primei. După cum a afirmat Albert Einstein: "Scopul ultim al oricărei teorii este de a asigura ca elementele de bază ireductibile să fie cât mai simple posibil şi reduse ca număr, fără să trebuiască să renunţe la reprezentarea adecvată chiar şi a unui singur experiment".