Burebista
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Burebista, rege al geto-dacilor (70-44 î.Hr.), întemeietorul statului dac.
Cuprins |
[modifică] Întemeierea statului dac
În prima jumătate a secolului I î.Hr. dezvoltarea societăţii dacice, întărirea aristocraţiei tribale militare şi transformarea ei în clasă politică au determinat trecerea la organizarea de tip statal. Burebista îşi începe domnia în anul 82 î.Hr. (după Iordanes), a moştenit o puternică uniune tribală, care s-a transformat în stat o dată cu supunerea treptată autorităţii centrale a tuturor triburilor şi uniunilor de triburi geto-dacice. La acest proces de unificare nu au contribuit numai factori interni (aristocraţia tribală şi masa războinică, puterea şi iscusinţa lui Burebista), ci şi cei externi (creşterea ameninţărilor celţilor şi romanilor).Unificarea triburilor geto-dace s-a realizat pe doua cai: pe cale pasnica, cand sefii de trib accepta supunerea fata de Burebista de buna voie, si pe cale razboinica, cand se doreste pastrarea puterii tribale de catre unii conducatori locali (cetatea Tyras a fos arsa din temelii). Desigur, creşterea puterii militare a lui Burebista a determinat supunerea de bunăvoie a multor uniuni tribale geto-dacice. Strabon scria că, ascultându-l pe Deceneu, geto-dacii "s-au lăsat înduplecaţi să taie viţa de vie şi să trăiască fără vin". Unificarea triburilor geto-dacice se termină pe la 60-59 î.Hr., când Burebista începe campania împotriva celţilor. În prima fază a proiectului de unificare şi-a stabilit capitala la Argedava dupa unele surse, cea mai plauzibila fiind existenta unei capitale, la Costesti, până a fost construita Sarmizegetusa Regia.
[modifică] Luptele cu celţii
Pericolul cel mai apropiat de centrul statului lui Burebista era reprezentat de celţi. În anul 60 sau 59 î.Hr. porneşte o campanie fulgerătoare împotriva boilor, tauriscilor şi anarţilor, pe care-i distruge. Rezultatul a fost o masivă migraţie a celţilor spre vest. În teritoriile cucerite au apărut aşezări geto-dace. În aceeaşi campanie au fost zdrobiţi probabil şi scordiscii de la gura Tisei. Hotarele Daciei s-au extins astfel pâna la Morava şi Dunărea de Mijloc.
[modifică] Cucerirea litoralului Mării Negre
După campania împotriva celţilor, Burebista a acordat mare atenţie zonei isto-pontice, unde primejdia romană era în creştere. În anii 73-72 î.Hr. cetăţile greceşti pontice sunt cucerite de generalul roman Terentius Varro Lucullus. Cetăţile se răscoală împotriva guvernatorului Antonius Hybrida. Hybrida a organizat o expediţie, dar a fost înfrânt de greci, aliaţi cu bastarnii şi geţii. Burebista hotărăşte apoi să supuna cetăţile de pe litoralul Mării Negre. În 55 î.Hr. cucereşte oraşul grecesc Olbia de la gurile Bugului, apoi Tyras. Au urmat apoi Histria, Tomis, Mesembria. Întregul litoral pontic şi teritoriul până la Munţii Haemus (Balcani) se afla sub stăpânirea lui Burebista. De aici, Burebista a organizat expediţii până în Macedonia şi Illiria. Devine astfel cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia, cum îl numeşte o inscripţie greacă contemporană.
[modifică] Relaţiile cu Roma
Cuceririle istro-pontice ale lui Burebista au pus statul dac în conflict cu Roma, care n-a intervenit din cauza situaţiei interne care culminase cu războiul civil dintre Iulius Caesar şi Pompei (49 î.Hr.). În primăvara anului 48 î.Hr., când luptele dintre Cezar şi Pompei se dădeau în Peninsula Balcanică, Burebista l-a trimis pe Acornion din Dionysopolis ca delegat cu o misiune pe lângă Pompei. În schimbul ajutorului militar, Pompei recunoştea vastele hotare ale Daciei. Acesta este însă înfrânt la Pharsalus şi se refugiază în Egipt, unde este ucis. După această victorie Caesar plănuia o campanie împotriva Daciei. Îşi concentrase în anul 44 î.Hr. o mare armată pe malul de est al Adriaticei. Este însă asasinat în acelaşi an.
[modifică] Moartea lui Burebista şi destrămarea statului dac
În acelaşi an în care Cezar este asasinat, 44 î.Hr., Burebista este şi el înlăturat şi ucis de aristocraţia nemulţumită de creşterea puterii acestuia. Moartea lui Burebista a provocat mari transformări şi tulburări. Pe de o parte, triburile străine şi-au obţinut independenţa. Pe de altă parte, statul dac centralizat s-a fărâmiţat, la început în patru, apoi în cinci formaţiuni politice. Într-una din aceste formaţiuni, s-a menţinut la putere Deceneu.
