Constantin Daicoviciu, Caraş-Severin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Constantin Daicoviciu


[[Imagine:\|80px\|Stemă]]

Judeţ

Caraş-Severin

Atestare

Primar

, , din [[|]]

Suprafaţă

km²

Populaţie (2002)

2.946

Densitate

loc./km²

Amplasare

Sate

Constantin Daicoviciu, Maciova, Mâtnicu Mare, Peştere, Prisaca, Zăgujeni

Cod poştal

{{{cod-poştal}}}

Sit web

ro [ ]

{{{note}}}

Constantin Daicoviciu (fostă Cărăvan) este o localitate în judeţul Caraş-Severin, Banat, România.

[modifică] Geografie

Localitatea Constantin Daicoviciu este situată la poala sud-vestică a munţilor Poiana Rusca, în lunca Timişului la contactul a două depresiuni: cea a Caransebeşului şi câmpia-golf a Lugojului, în partea de nord a judeţului Caraş-Severin.

Relieful satului face trecerea de la zona de dealuri şi piemonturi la câmpie şi luncă. Teritoriul satului este plasat pe paralela de 45º30’latitudine nordică şi meridianul de 22º6’longitudine estică. Satul este străbătut de drumul european E94 (Bucureşti-Timişoara) iar paralel cu acesta trece şi magistrala feroviară Bucureşti-Timişoara, gara aflându-se la mai puţin de 1 km de centrul satului. La marginea estică a satului curge, de la sud la nord, râul Timiş ce primeşte, pe malul său drept, afluentul Vălişorul.

[modifică] Istoric

Numele satului a cunoscut în decursul istoriei mai multe forme: Caran, Caaran, Cauran, Cavaran, iar documentele în care au fost menţionate au fost atribuite, adesea, de către unii specialişti, istoriei oraşului Caransebeş, aflat la distanţă de cca 15 km (http://www.caransebes.ro/istorie/istoric/istoria.htm). Dacă statutul localităţii în secolele XIII-XVI este încă incert din punctul de vedere al istoricilor, săpăturile arheologice efectuate în anii 1940 în locul numit prin tradiţie “cetate”, în imediata apropiere a satului, au evidenţiat fără dubiu existenţa unei biserici medievale. În 1974 numele localităţii a fost schimbat în "Constantin Daicoviciu".

[modifică] Demografie

Astăzi satul are cca 200 case şi 800 locuitori, iar marea majoritatea a locuitorilor săi (peste 97%) sunt români de religie ortodoxă. In sat se afla o biserică ortodoxă zidită în anul 1844 şi repictată de curând. La 8 septembrie, de sărbătoarea naşterii maicii domnului, hramul bisericii, în sat începe ruga (nedeia): după slujba de vecernie la care se sfinţesc colaci şi alte alimente, goştii (oaspeţii) sunt primiţi la cină şi apoi invitaţi la joc (horă); petrecerea continuă şi în zilele următoare până în seara de 10 septembrie. In şcoala cu clasele I-VIII învaţă copiii din sat instruiţi de un corp de profesori calificaţi.

[modifică] Economie

Fabrica de var, care a funcţionat în tot secolul XX, şi-a încetat activitatea, doar coşul din cărămidă, al cuptorului sau, înalt încât se zăreşte din depărtare, mai este în picioare (inclus, de altfel, şi pe stema localităţii). In prezent calcarul din cariera din dealul apropiat satului este valorificat, în mică masura, doar prin măcinare.

[modifică] Turism

La intrarea în sat, pe partea stânga venind de la Timişoara, este amplasată SC Căvărănţana SA, care deţine spaţii de cazare precum şi un restaurant. Imprejurimile satului sunt pitoreşti, Timişul ofera oportunităţi de pescuit şi de baie în timpul verii, iar plimbările prin pădurea de pe dealuri, pe lângă Vălişor, sunt reconfortante. Fosta localitate Căvăran este centrul comunei Constantin Daicoviciu de care aparţin satele înconjurătoare: Zăgujeni, Prisaca, Mâtnicul Mare, Peştere şi Maciova.

[modifică] Personalităţi locale

Cea mai remarcabilă personalitate care s-a ridicat din sat, a fost, fără dubiu, academicianul Constantin Daicoviciu (1 martie 1898 – 27 mai 1973), profesor, istoric şi arheolog, rector al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Pentru cinstirea memoriei sale, în anul 1973, satului i-a fost atribuit numele său.

[modifică] Stema comunei

Stema comunei Constantin Daicoviciu se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. In câmp albastru, în dreapta, se află o călimară cu pană, de argint, iar în stânga, o tulpină de floarea-soarelui, de aur. In centrul scutului, într-un triunghi, este aşezat, pe o terasă verde, un coş de caramidă roşu, plasat în câmp de aur. Scutul este trimbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate:

Călimara şi pana de argint fac trimitere la istoricul şi arheologul de renume, născut aici, Constantin Daicoviciu.
Floarea-soarelui reprezintă bogăţia zonei, iar cultivarea ei, principala ocupaţie a locuitorilor.
Coşul de cărămida reprezintă ocupaţia tradiţională, şi anume arderea calcarului în vederea obţinerii varului.
Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.