Emil Cioran
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Răşinari; d. 20 iunie 1995, Paris), filozof şi scriitor român stabilit în Franţa.
Cuprins |
[modifică] Familia
Emil Cioran s-a născut la Răşinari, judeţul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox şi consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneţia de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraş. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autorităţile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din mica nobilime transilvană.
[modifică] Formarea
După studii clasice la liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu, începe la 17 ani studiul filozofiei la Universitatea din Bucureşti. A fost coleg cu Constantin Noica şi elev al lui Tudor Vianu şi Nae Ionescu. Bun cunoscător al limbii germane, a studiat în original pe Immanuel Kant, Arthur Schopenhauer, şi mai ales pe Friedrich Nietzsche. Încă din tinereţe a arătat înclinaţie spre agnosticism, apărându-i evidentă "incovenienţa existenţei". În timpul studenţiei a fost în mod deosebit influenţat de lectura lui Georg Simmel, Ludwig Klages şi Martin Heidegger, precum şi de filozoful rus Lev Şestov, care situase întâmplarea în centrul sistemului său de gândire. În 1933 obţine o bursă, care îi permite să continue studiile de filozofie la Berlin, unde intră în contact cu Nicolai Hartmann şi Ludwig Klages.
[modifică] Primele volume
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi şi premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la faţă a României (1936), Lacrimi şi Sfinţi (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la faţă a României a fost autocenzurat în ediţia a doua aparută la începutul anilor 90, autorul însuşi eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretenţioase şi stupide". Reîntors în ţară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Şaguna" din Braşov. În 1936, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaş, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a carei variantă definitiva (rămasă inedită până în 1991) va fi incheiată în 1945, an în care se stabileşte definitiv în Franţa.
[modifică] Opera franceză
În 1937 Emil Cioran pleacă în Franţa cu o bursă a Institutului Francez din Bucureşti. După o scurtă întoarcere în ţară (două luni) în 1940, el părăseşte pentru totdeauna România şi se stabileşte la Paris. Din acest moment Cioran va publica numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conţinutul lor, dar şi pentru stilul plin de distincţie şi fineţe al limbii. În 1949 îi apare la editura Gallimard - editură care va publica mai târziu majoritatea cărţilor sale - prima lucrare scrisă în limba franceză, Précis de décomposition, distinsă în 1950 cu premiul Rivarol. Ulterior, Cioran refuză toate distincţiile literare care i-au fost atribuite.
Emil Cioran a locuit la Paris în Cartierul Latin, pe care nu l-a părăsit niciodată. A trăit mult timp retras, evitând publicitatea. În schimb a cultivat darul conversaţiei cu numeroşii săi prieteni (Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Paul Celan, Samuel Beckett, Henri Michaux). Cioran a întreţinut o vastă corespondenţă, dezvăluindu-se ca un remarcabil autor epistolar.
Epuizând încă din tinereţe interesul pentru filozofia de catedră, Cioran a părăsit devreme gândirea sistematică şi speculaţiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale. "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzaţiilor mele", va constata mai târziu. Din eseurile apărute în limba română se desprinde portretul unui tânăr gânditor din anii treizeci, influenţat de mişcarea de idei din acea epocă în care intelectualii români descopereau gândirea existenţialistă (sub varianta ei românească, cu accente creştine şi mistice, "trăirismul"). Nevoia resimţită atunci de generaţia tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraţionaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influenţat viziunea tânărului Cioran, viziune pe care a repudiat-o definitiv mai apoi, cu furie şi ruşine, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereţii.
[modifică] Tematica operei
Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente şi senzaţii violente. Preocupat de problema morţii şi a suferinţei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supravieţuirii. Tema alienării omului, temă existenţialistă prin excelenţă, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: "Să fie oare pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?"
Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingenţa fiinţei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârşitul civilizaţiei, ameninţarea Răului, refuzul consolidării prin credinţă, obsesia absolutului, viaţa ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaştea bine din vastele sale lecturi şi mai ales din autorii şi memorialiştii perioadelor de decadenţă, de unde reflecţiile marcat gnostice şi antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului şi civilizaţiei. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile şi nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producţie şi reproducţie irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparenţă şi prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinereţe. Dacă idiomul francez i-a potolit excesele şi i-a dăruit secretul formei şi al formulării, rădăcinile sale româneşti i-au procurat seva şi vitalitatea care au dat strălucire operei sale.
[modifică] Citate reprezentative
- Între o palmă şi o jignire, suportăm întotdeauna mai bine palma. - Ecartèlement
- Cred în salvarea umanităţii, în viitorul cianurii... - Syllogismes de l’amertume
- E lucru de mirare că perspectiva de a i se scrie biografia n-a descurajat pe nimeni de la ideea de a avea o viaţă. - Syllogismes de l’amertume
- Toate apele au culoarea înecului. - Syllogismes de l’amertume
- Singurătatea nu te învaţă că eşti singur, ci singurul. - Amurgul gândurilor
- Speranţa e o virtute a sclavilor. - Précis de décomposition
- Este evident că Dumnezeu era o soluţie şi că nu vom mai găsi niciodată o alta la fel de satisfăcătoare. - Cahiers
- Obiecţie împotriva ştiinţei: această lume nu merită să fie cunoscută. - Syllogismes de l’amertume
- Suntem toţi nişte farseuri: supravieţuim problemelor noastre. - Syllogismes de l’amertume
- Nu scrii pentru că ai ceva de spus, ci pentru că vrei să spui ceva. - Ecartèlement
- Gânditorul de primă mână meditează asupra lucrurilor; ceilalţi, asupra problemelor. - De l'inconvénient d'être né
- N-ar trebui să scriem cărţi decât pentru a spune în ele lucruri pe care n-am îndrăzni să le mărturisim nimănui. - De l'inconvénient d'être né
- La Zoo. Toate animalele au o ţinută decentă, cu excepţia maimuţelor. Simţi că omul e pe-aproape. - Ecartèlement
- Să fi comis toate crimele, cu excepţia aceleia de a fi tată. - De l'inconvénient d'être né
- Dacă am putea să ne vedem cu ochii celorlalţi, am dispărea într-o clipită. - De l'inconvénient d'être né
- Opinii, da; convingeri, nu. Acesta e punctul de plecare al mândriei intelectuale. - Aveux et anathèmes
- Nu are convingeri decât acela care n-a aprofundat nimic. - De l’inconvénient d’être né
- Nu merită să te sinucizi, deoarece o faci întotdeauna prea târziu. - Syllogismes de l’amertume
[modifică] O particularitate onomastică: iniţiala M.
Curând după debutul francez, Cioran începe să-şi semneze volumele E.M. Cioran. Destui au presupus că particula M. trebuie să reprezinte comprimarea unui prenume francez sau românesc, probabil Michel sau Mihai. În realitate, iniţiala "M." din semnătura sa de autor nu comprimă nicidecum un prenume real şi a fost adoptată de filozof exclusiv din raţiuni fonetice şi de reprezentare. După cum avea să-i relateze în 1984 prietenei şi traducătoarei sale Sanda Stolojan, în limba franceză prenumele Emile are o rezonanţă calină, în totală opoziţie cu caracterul scrierilor sale. E. Cioran ar fi sunat nepotrivit. Astfel - consemnează Sanda Stolojan în jurnalul său parizian, Nori peste balcoane -, s-a gândit la E.M. Forster şi a adoptat iniţiala. Aceasta e originea reală a literei M. Misterul a născut însă o neînţelegere care s-a perpetuat, unele site-uri, biografii de dicţionar şi articole de enciclopedie menţionând încă şi astăzi existenţa unui ipotetic prenume Mihai sau Michel al filozofului. (Cf. Sanda Stolojan, Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian, Bucureşti, ed. Humanitas, 1996, p. 191.)
[modifică] Post scriptum de dincolo de moarte
Dupa moartea Simonei Boué, prietena de o viaţă a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost gasite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitaţie şi valorificarea lor. O hotarâre a Curţii de Apel din Paris a oprit însă comercializarea acestora; procesul se află încă în curs în Franţa. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află şi un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câţiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepţional interes pentru editori şi cititori, şi probabil ultima scriere inedită a filozofului.
[modifică] Bibliografie completă
[modifică] Opera în limba română
(cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, corespondenţă, fragmente)
- Pe culmile disperării, Bucureşti, 1934
- Cartea amăgirilor, Bucureşti, 1936
- Schimbarea la faţă a României, Bucureşti, 1936
- Lacrimi şi sfinţi, Bucuresti, 1937
- Amurgul gindurilor, 1940
- Îndreptar pătimaş, ed. Humanitas, Bucureşti, 1991
- Singurătate şi destin (antologie de texte îngrijită de Dan C. Mihăilescu, cu articole publicate în presa interbelică), ed. Humanitas, Bucureşti, 1992
- Scrisori către cei de-acasă, ed. Humanitas, Bucureşti, 1995
- Mon pays/Ţara mea (scris în franceză, textul apare pentru prima oară în România, în volum bilingv), ed. Humanitas, Bucureşti, 1996
[modifică] Opera în limba franceză
[modifică] Volume de autor
(cu aldine, volumele originale; cu cursive, antologii, traduceri din română sau fragmente din celelalte volume, apărute separat)
- Œuvres (Opere complete), éd. Yves Peyré, Paris, Gallimard, 1997, 1999, 2001, 2003
- Précis de décomposition (Tratat de descompunere), Paris, Gallimard, 1949
- Syllogismes de l'amertume (Silogismele amărăciunii), Paris, Gallimard, 1952
- La Tentation d'exister (Ispita de a exista), Paris, Gallimard, 1956
- Histoire et utopie (Istorie şi utopie), Paris, Gallimard, 1960
- La Chute dans le Temps (Căderea în timp), Paris, Gallimard, 1964
- Le Mauvais Démiurge (Demiurgul cel rău), Paris, Gallimard, 1969
- De l'inconvénient d'être né (Despre neajunsul de a te fi născut), Paris, Gallimard, 1973
- Écartèlement (Sfârtecare), Paris, Gallimard, " Les essais " (Eseurile), 1979
- Exercices d'admiration: essais et portraits (Exerciţii de admiraţie: eseuri şi portrete), Paris, Gallimard, 1986
- Aveux et anathèmes (Mărturisiri şi anateme), Paris, Gallimard, 1986.
- Le Livre des leurres (Cartea amăgirilor), 1936, trad. Grazyna Klewek, Thomas Bazin, Paris, Gallimard, 1992.
- Bréviaire des vaincus (Breviarul învinşilor), 1940-1944, trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 1993.
- L'âge d'or (Vârsta de aur), Châteauroux, 1995 (eseu din Histoire et utopie)
- Anthologie du Portrait. De Saint-Simon à Tocqueville (Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville), Paris, Gallimard, 1996.
- Cahiers (Caiete), 1957-1972, cu o prefaţă de Simone Boué, Paris, Gallimard, 1997.
- Solitude et destin (Singurătate şi destin), trad. Alain Paruit, Paris, Gallimard, 2004 (culegere cuprinzând articolele publicate în presa românească între 1931 şi 1943)
- Des Larmes et des Saints (Lacrimi şi sfinţi), 1937, traducere din limba română şi prefaţă de Sanda Stolojan, Paris, L'Herne, 1986
- Sur les cimes du désespoir (Pe culmile disperării), 1933, trad. André Vornic, Christiane Frémont, Paris, L'Herne, 1990
- Cahier de Talamanca (Caietul de la Talamanca), 1966, Paris, Mercure de France, 2000.
- Ébauches de vertige, (Schiţe de vertij), Paris, Gallimard, 2004 (extras din Écartèlement)
- Le Crépuscule des pensées (Amurgul gândurilor), 1940, trad. Mirella Patureau-Nedelco, Paris, L'Herne, 1991
- Valéry face à ses idoles (Valery faţă în faţă cu idolii săi), Paris, L'Herne, 1970 (reluat din Exercices d'admiration)
- Essai sur la pensée réactionnaire: à propos de Joseph de Maistre (Eseu asupra gândirii reacţionare, apropo de Joseph de Maistre), text introductiv de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, ed. Fata Morgana, 1977 (reluare a prefeţei la antologia de texte despre Joseph de Maistre, alese de Cioran, apărută la Monaco, la ed. du Rocher, în 1957)
- Vacillations (Clătinări), 1970, illustraţii de Pierre Alechinsky, Fontfroide-le-Haut, 1998.
- Sissi ou la vulnérabilité (Sissi sau despre vulnerabilitate), în Jean CLAIR (dir.), Vienne 1880-1938. L'Apocalypse joyeuse, Paris, éd. du Centre Pompidou, 1986 (retipărire)
- L'Élan vers le pire (Elanul către rău), fotografii de Irmeli Jung, Paris, Gallimard, 1988.
[modifică] Antologii
- Cioran, Emil (ed.) Antologia portretului. De la Saint-Simon la Tocqueville, trad. din franceza si note de Petru Cretia, Seria Cioran (III), 1997
- Cioran (antologie)
- Cioran si muzica, selecţia textelor de Aurel Cioran, ed. de Vlad Zografi, Seria Antologiile Humanitas, 1996.
[modifică] Convorbiri, interviuri
- Entretiens (Dialoguri), Paris, Gallimard, 1995.
- E. M. CIORAN, Sylvie JAUDEAU, Entretiens (Dialoguri), Paris, ed. Corti, 1990
- E. M. CIORAN, Mariana SORA, Cioran jadis et naguère, Entretien à Tübingen (Cioran azi şi ieri, dialog la Tübingen), Paris, L'Herne, 1988
- Gabriel Liiceanu, Constantin Chelba, Exerciţii de admiraţie, film de televiziune, transmis de Televiziunea Romana în 1992
- Gabriel Liiceanu, Sorin Ilieşiu, Apocalipsa după Cioran, film de televiziune, comercializat pe casetă video.
[modifică] Monografii despre Cioran
- Simona MODREANU, Le Dieu paradoxal de Cioran (Dumnezeul paradoxal al lui Cioran), Monaco, 2003.
- Simona MODREANU, Cioran, Paris, Oxus, 2003.
- Alexandra LAIGNEL-LAVASTINE, Cioran, Eliade, Ionesco, L'oubli du fascisme (Cioran, Eliade, Ionesco, Uitarea fascismului), Paris, P.U.F., 2002
- Patrice BOLLON, Cioran l'hérétique (Cioran ereticul), Paris, Gallimard, 1997
- Nicole PARFAIT, Cioran ou Le défi de l'être (Cioran sau provocarea fiinţei), Paris, Desjonquères, 2001
- Roland JACCARD, Cioran et compagnie (Cioran şi compania), Paris, P.U.F., 2005.
- Sylvie JAUDEAU, Cioran ou le Dernier Homme (Cioran sau Ultimul om), Paris, José Corti, 1990, 2001
- Fernando Savater, Eseu despre Cioran, ed. Humanitas, 1999
- Gabriel LIICEANU, Itinéraires d'une vie: E. M. Cioran (Itinerariul unei vieţi: E. M. Cioran), urmat de Les continents de l'insomnie: entretien avec E.M. Cioran (Continentele insomniei: dialog cu E.M. Cioran), ediţia românească se numeste Apocalipsa după Cioran), traducere de Alexandra Laignel-Lavastine, Paris, Michalon, 1995.
- George BALAN, Emil Cioran, la lucidité libératrice? (Emil Cioran, luciditatea eliberatoare?), prefaţă, cronologie şi note de Alain Cophignon, Paris, J. Lyon, 2003.
- Philippe TIFFREAU, Cioran ou la Dissection du gouffre (Cioran sau disecţia hăului), ill. Santiago Arranz, Jacques Barry, Sergio Birga et al., Paris, Henri Veyrier, 1991
- COLL., Seine et Danube, nr. 1, Cioran inédit (Sena şi Dunărea, nr. 1, Cioran inedit), Paris, Esprit des péninsules, 2003, cuprinde: "Spengler et Cioran: des philosophies parallèles" (Spengler şi Cioran: filozofii paralele), Marta Petreu, "Cioran et la fin de l'histoire" (Cioran şi sfârşitul istoriei), Marian V. Buciu, "Les Cahiers de Cioran" (Caietele lui Cioran), Livius Ciocârlie; şi un text inedit tradus de A. Paruit: La tragédie des petites cultures (Tragedia culturilor mici))
- Livius Ciocârlie, Bătrâneţe şi moarte în mileniul trei, editura Humanitas, 2005
- Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran,
- Marta Petreu, Un trecut deocheat sau Schimbarea la faţă a României
- Armel GUERNE, Lettres de Guerne à Cioran 1955-1978 (Scrisorile lui Guerne către Cioran 1955-1978), prefaţă Charles Le Brun, Lectoure, le Capucin, 2001.
- Friedgard Thoma, Pentru nimic în lume. O iubire a lui Cioran, traducere Nora Iuga, Est Editeur, 2005, 151 pag, corespondenţă.
[modifică] Comentarii în diverse studii
- Mathurin MAUGARLONNE [François GEORGE], À la rencontre des disparus (La întâlnirea cu cei disparuţi), Paris, Grasset et Fasquelle, 2004.
- Nancy HUSTON, Professeurs de désespoir (Profesorii disperării), Arles, Actes Sud /Montréal, Léméac, 2004 (Wittgenstein, Schopenhauer, Beckett, Cioran, Améry, T. Bernhardt, printre alţii).
- Gérard BOCHOLIER, Les Ombrages fabuleux (Umbrele fabuloase), Bordeaux/Chauvigny, L'escampette, 2003
- ANNABA, Bienheureux les stériles (Fericiţi cei sterili), Toulon, Presses du Midi, 2002.
- Guido CERONETTI, Le Silence du corps (Tăcerea corpurilor), trad. André Maugé, postfaţa: Lettre à l'éditeur, CIORAN(Scrisoare editorului, CIORAN), Paris, Albin Michel, 1984
- Didier NORDON (dir.), L'ennui. Féconde mélancolie (Plictisul. Fecunda melancolie), Paris, Autrement, 1998.
- Norbert DODILLE, Gabriel LIICEANU (eds.), Lectures de Cioran (Lecturi din Cioran), (Centre culturel français de Iasi) (Centrul cultural francez din Iaşi), Paris, L'Harmattan, 1997
- COLL., Le Vide: expérience spirituelle en Orient et en Occident (Vidul: experienţă spirituală în Orient şi în Occident), Paris, Hermès, 1969
