Emil Petrovici
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Petrovici (* 4 ianuarie 1899 în satul Toracul Mic, Voivodina, † 7 octombrie 1968) a fost un lingvist şi folclorist român din Voivodina (Serbia). El s-a ocupat de studiul foneticii româneşti, a fonologiei, dialectologiei române şi slave. În lucrările sale de specialitate, mărturii ale activităţii sale ştiinţifice desfăşurate în România cuprind relaţii istorice şi lingvistice româno-slavice.
A absolvit cursurile liceale la Braşov, Seminarul Teologic de la Arad, Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca şi studii postuniversitare la Sorbona, Franţa
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără:
- Despre nazalitate în limba română
- Graiul caraşovenilor
- Folclor din Valea Almajului (1935)
- Folclor de la moţii din Scărişoara (1939)
- Note de folclor de la românii din Valea Mlavei (1942)
Emil Petrovici s-a făcut remarcat prin Texte dialectale (publicată la Lipsca în 1943) sau Atlasul lingvistic român (lucrare la care a fost coautor).
Între 1949 şi 1954, Emil Petrovici se implică în problemele culturii şi literaturii din Transilvania, colaborând la câteva reviste apărute la Cluj-Napoca. Activitatea sa a fost apreciată prin diverse titluri care i-au fost conferite, printre care "Om de ştiinţă emerit", "Premiul de stat" şi apartenenţa la unele academii şi societăţi ştiinţifice. A murit într-un accident de tren la 7 octombrie 1968.
