Fulerenă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Fulerenele sau "C60" reprezintă o clasă de compuşi de tip cuşcă formaţi din atomi de carbon, de formă cilindrică. Considerate ca o formă alotropă distinctă a carbonului, fulerenele sunt înrudite structural cu grafitul. Numele lor provine de la numele arhitectului Buckminster Fuller,"http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/Mathematicians/Fuller.html", creatorul domului geodezic. Au fost descoperite de (astăzi Sir) Harold Kroto, Richard Smalley şi echipa în 1985 la Rice University. Kroto, Smalley şi Robert Curl au primit pentru aceasta Premiul Nobel pentru chimie în 1996. Preferinţa mea este de a folosi caracterizarea 'născute in pulberea cosmică'.
Principalul reprezentant al clasei este fulerena C60, care are 60 de atomi de carboni aşezati într-o structură icosaedrica sau o structura asemănătoare cu o minge de fotbal, un poliedru format din 12 feţe pentagonale şi 20 de feţe hexagonale. Este cea mai mică fulerenă stabilă (cu feţe pentagonale non-adiacente).
O clasă de compuşi strâns înrudiţi, practic fulerene mult alungite, sunt nanotuburile de carbon.
Fulerenele prezintă următoarele proprietăţi:
- solide negre
- opace
- duritate mică
- slab conducătoare de căldură şi electricitate
- solubile în benzină
- q=1,75-2,19 g/cm2
 |
Acest articol despre chimie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
