Gebeleizis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gebeleizis (sau Nebeleizis) era zeul fulgerului şi al orizontului la daci, probabil versiunea dacă a zeului trac al furtunii, al tunetelor şi al fulgerelor, Zibeltiurdos^[1]. Era reprezentat ca un bărbat chipeş, uneori cu barbă. Fulgerele şi tunetele erau manifestările sale. În perioadele mai târzii ale existenţei dacilor, Gebeleizis pare să fie confundat cu Zamolxis, ca zeu suprem.

Cuprins 1 Menţiuni istorice. Ritual 2 Etimologie 3 Continuitatea credinţei în mitologia românească 4 Note

[modifică] Menţiuni istorice. Ritual

Herodot declară că geţii sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci.(IV, 93) Ei se cred nemuritori, continuă Herodot, şi iată în ce chip: credinţa lor este că ei nu mor şi că cel care piere se duce la Zalmoxis, o fiinţă divină (daimon); unii numesc aceeaşi fiinţă divină Gebeleizis.^[2] Este prima şi ultima dată când Gebeleizis apare în literatură. Tomashek recunoscuse în acest teonim o paralelă a zeului trac Zbelsurdos, Zbeltiurdos. Ca şi Zibeltiurdos, Gebeleizis ar fi un zeu al furtunii, sau mai degrabă un vechi zeu al cerului, dacă îi urmăm pe Walde-Pokorny şi Dečev, care îi derivă numele de la radicalul indo-european, *g'heib, a străluci.^[3] După ce relatează sacrificiul unui sol trimis la Zalmoxis, Herodot adaugă: Aceiaşi traci, altădată, când tună şi fulgeră, slobodă săgeţi în aer împotriva cerului, ameninţându-l pe acest zeu: căci ei nu cred că există vreun alt zeu decât al lor.^[4]

În ciuda mărturiei lui Herodot, este greu să-i consideri pe Zalmoxis şi Gebeleizis unul şi acelaşi zeu. Structurile lor sunt diferite, cultele lor nu seamănă. Zalmoxis nu are nimic din atributele unui zeu al furtunii.^[5] În ceea ce priveşte trasul cu arcul, Mircea Eliade consideră că ne putem întreba dacă Herodot a înţeles bine ritualul, subliniând că e foarte probabil ca nu zeul Gebeleizis să fi fost cel ameninţat, ci puterile demoniace întruchipate în nori. Altfel spus, era vorba de un act cultual pozitiv: era imitat, şi indirect era ajutat, zeul fulgerelor împotriva demonilor beznelor.^[6]

[modifică] Etimologie

Este posibil ca forma originală getă să fi fost Zebeleizis, după cum este de părere I. I. Russu.^[7] Deja Tomaschek recunoscuse în acest nume o paralelă cu zeul trac meridional Zibeltiurdos, identificând în Zbelsurdos tema *z(i)bel şi radicalul indo-european *g'eib, lumină, fulger^[8]. A doua parte a numelui, surdos, ar deriva de la rădăcina *suer, a mugi, a vâjâi. Astfel, cei doi zei, Zibelsurdos şi Zibeleizis (Gebeleizis), ar fi zei ai furtunii, comparabili cu Donar, Taranis, Perkùnas, Perunù.^[9]

Plecând de la afirmaţia lui Herodot, Kretschmer se străduieşte să lege etimologic pe Zalmoxis de Gebeleizis pe baza echvalenţei temelor zemele/gebele, ceea ce implică echivalenţa bazelor zamol- şi gebele.^[10] În sfârşit, Kretchmer vede în Gebeleizis numele trac şi în Zamolxis numele hibrid scito-trac al aceluiaşi zeu. Etimologia lui Kretschmer a fost respinsă de Russu^[11] şi de alţi savanşi, însă este considerată de Eliade ca având meritul de a explica mărturia lui Herodot conform căreia geţii credeau într-un singur zeu numit de unii Zalmoxis, de alţii Gebeleizis.^[12] Arheologul Vasile Pârvan nu se îndoia de veracitatea mărturiei lui Herodot, iar Jean Coman vorbea chiar de un monoteism daco-get.^[13]

[modifică] Continuitatea credinţei în mitologia românească

Dacă Gebeleizis nu mai este citat după Herodot nu implică în mod necesar dispariţia sa din cult. Ne putem imagina fie coalescenţa cu o altă divinitate, fie supravieţuirea sa sub alt nume. Lipsa de izvoare despre Gebeleizis este explicată logic de Mircea Eliade printr-un fenomen curent - Gebeleizis a devenit un deus otiosus:

[modifică] Note

1. ↑ Tomashek, Die Alten Thrakern, II, pag. 62
2. ↑ Herodot, Istorii, IV 94, trad. Ph. -E. Legrand
3. ↑ A. Walde J. Pokorny, Vergleichendes Wörterbuch der indo-germanischen Schprachen, I, pag 643; D. Dečev, Charakteristik der Thrakischen Sprache, pag. 73, 81, dar vezi şi C. Poghirc, Consideration philologiques el linguistiques sur Gebeleizis, pag. 359
4. ↑ IV, 94, după trad. Legrand
5. ↑ Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, pag. 162
6. ↑ Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Kan, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980
7. ↑ I.I.Russu, Religia geto-dacilor. Zei, credinţe, practici religioase, Anuarul Institutului de Studii Clasice, V, Cluj, 1947, pag. 106
8. ↑ W. Tomaschek, Die alten Thraker, II, pag. 61 şi D. Dečev, Charakteristik der Thrakischen Sprache, pag. 73-81
9. ↑ Mircea Eliade, Traité d'histoire des religions şi I.I.Russu, ibidem, pag. 109
10. ↑ P. Kretschmer, Zum Balkanskythischen, pag. 47
11. ↑ Cf. Russu, pag. 108
12. ↑ Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Kan, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, pag. 65
13. ↑ Vasile Pârvan, Getica, pag. 151; Jean Coman, Zalmoxis, pag 85
14. ↑ Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1992, pag. 163