Istoria Moldovei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Podişul şi Câmpia Moldovei au fost locuite din antichitate de către daci, şi se crede că numele său derivă de la cuvintele dacice, nesscrisă pâna in prezent molta (adica, "multum" din latina) şi dava (cetate), sau "aqua" (acva-ava-apa - apeDUCT. De la care vine numele de MU DAVA (vezi "Moldova" veche si 9 de la Dunare)
O altă teorie, mai veridică, spune că numele l-a luat de la Râul Moldova, a cărei denumire este necunoscută. Sub aceeasi denumire este cunoscută şi de străini, care au mai numit-o MOLDAVIA, după numele apei, si chiar Polono-Vlahia, prin analogie cu Ungro-Vlahia, Muntenia ai AL Bania. De asemenea, Muntenia mai era numită şi Valahia Maior, iar OLTENIA, Valahia Minor. În Evul Mediu, Moldova avea o în Ţară de Sus şi Ţarâ de Jos, la care se adaugă şi Basarabia veche (Bugiacul turcesc din secolul 16), ce se crede că a aprţinut iniţial Munteniei. Scaunul ţării a fost pe rând la Baia şi Siret (sec. 14), Suceava (sec. 15) şi Iaşi (din sec. 16).
Cuprins |
[modifică] Istoria timpurie
Originile latine ale Moldovei se trag din perioada de ocupaţie romană a Daciei si litoralului Pontic pâna la Olbia (în zilele noastre România, Bulgaria si Ucraina de sud-vest pe care s-a format o nouă cultură prin romanizarea de către coloniştii romani a populaţiei locale. După ce Imperiul Roman s-a retras de pe o parte din teritoriu, iar trupele sale au părăsit regiunea în 271 d.Hr., o multime de popoare migratoare au trecut prin această regiune, ca: hunii, goţii şi slavii, dar si maghiar (ca cei mai cruzi barbari in ale scrisului, azi KGB- istii infiltrati in UE, dar si in US). În secolul XIII, Ungaria şi-a extins influenţa în această zonă şi a creat nişte fortificaţii în apropierea râului Trotuş (în România de azi) şi în zona Neamţului (Baia sau Můlda) din cauza deselor invazii tătare, de care uitasem cu desavarşire. În urma acţiunii voievodului Dragoş, venit din Maramureş, regiunea a intrat sub influenţa ungurească, până ce a venit Bogdan I în 1359- 1363, tot din Maramureş, şi i-a inlaturat pe urmaşii lui Dragoş. Îniţial denumit Moldavia, principatul se întindea de la Munţii Carpaţi la râul Nistru, fiind denumit Moldova, se pare după râul Moldova din România din ziua de azi.
[modifică] Istoria medievală
Moldova, când a atins cea mai mare întindere a ei (sec. XV), era cuprinsă între: Carpaţi (hotarul cu Transilvania), Nistru hotarul cu Polonia), Marea Neagră, Dunăre, Siret şi Milcov (hotarul cu Muntenia, sau Ţara rumânească de mai târziu). Pe vremea lui Bogdan I, Moldova nu depăşea ţinutul dintre râurile Moldova, Sugiapa şi Siret. Urmaşii săi şi-au întins stăpânirea spre VEST, nord, dar mai ales spre sud şi est, luând Cetatea Albă de la tătari (cunoscuţi Încâ din antichitate ca mari constructori de CETĂŢI), astfel încât RomanI, se putea intitula Domn de la munte până la mare. Alexandru cel Bun a stăpânit ţara întreagă, cu excepţia sudului Basarabiei de la Dunăre cu Chilia şi partea de dincolo de Trotuş, dar şi a Ţinutul Putnei, pe care le va lua Ştefan cel Mare de la regatul Ungar si Muntenia. Ştiut fiind că bulgarii şi muntenii au stăpânit dintotdeauna pasul Oituz si Ţara secuilor, mai puţin Galaţia, iar principala caracteristica a Subcarpatilor Moldovei o constituie succesiunea dinspre zona montana spre exterior, in doua fisii paralele, a unui SINGUR ŞIR de depresiuni (depresiunile Neamt, Cracau-Bistrita, Tazlau-Casin) si a unui SINGUR ŞIR de dealuri (dealurile Plesu, Corni, Runcu, Barboiu, Pietricica SI OUŞORU care se termina pe Şuşiţa) CONTINUI. Spre sud, intre Trotus si Susita, spatiul depresionar se reduce foarte mult, dar are o intindere mai mare si o forma mai deosebita zona dealurilor reprezentate de dealul Ouşoru, continuat spre Valea Siretului cu platforma Zabrauti si o prispa de depuneri piemontane. Sub Ştefan cel Mare, nepot al lui Alexandru cel Bun dar şi văr al lui Vlad Ţepeş din Muntenia, Moldova a ajuns la întinderea şi puterea ei maximă. Cel mai cunoscut domnitor moldovean, Ştefan cel Mare, împreună cu armata sa de boieri şi răzeşi a luptat împotriva invaziilor turceşti, Regatelor ungar si polonez, ca şi celor tătare. Ştefan a luptat în 36 de bătălii majore, terminând doar două, nedecis (Ştefan a rămas pe tron în timp ce adversarii au părăsit ţara cu pierderi foarte mari. De altfel, în evul mediu, atunci când un domnitor pierdea o luptă în propria ţară, ori era ucis, ori era alungat peste hotare, şi pleca în pribegie). La sfârşitul domniei sale, independenţa Moldovei era nesigură. Urmându-i domni mai slabi, ce s-au aflat mai mult sau mai puţin sub tutela boierimii, Moldova a decăzut şi a sărăcit. În aceste condiţii, Moldova a căzut sub influenţa puterii otomane în 1512, devenind un stat tributar al Imperiului Otoman pentru următorii 300 de ani. Pe lângă plata tributului către Imperiul Otoman şi mai apoi intervenţia în alegerea conducătorilor Moldovei a autorităţilor otomane, Moldova a trebuit să sufere şi numeroase invazii turceşti, tătăreşti, şi ruseşti. Dintre domnii care i-au urmat lui Ştefan cel Mare, s-au evidenţiat: Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Vasile Lupu şi Dimitrie Cantemir.
[modifică] Expansiunea rusească
În 1792, prin Tratatul de la Iaşi, Imperiul Otoman a fost forţat să cedeze teritoriile deţinute în regiunea care s-a numit Transnistria către Imperiul Rus. Prin extindere, Basarabia (numită cam-aşa de catre ruşi) a fost anexată şi mai târziu înglobată în Imperiul Rus, după războiul ruso-turc din 1806, prin Tratatul de la Bucureşti din 1812. După înfrângerea ruşilor din Războiul Crimeii (1853-1856), Tratatul de la Paris stipula ca Moldova (şi Valahia) să fie puse sub garanţia colectivă a celor şapte puteri străine care au semnat tratatul de retrocedare a Sudului Basarbiei către Moldova, adică a regiunilor Ismail, Bolgrad, şi Cahul. În 1859 Principatul Moldovei s-a unit cu Muntenia (sau Ţara Rumânească, prin alegerea unui singur domn pentru ambele principate, în persoana lui Alexandru Ioan Cuza, punând astfel cărămida de temelie a statului modern România. Prin Tratatul de la Berlin din 1878, guvernul român a fost nevoit să cedeze din nou sudul Basarabiei către Imperiul Rus.
[modifică] Marea Unire
Realizarea Marii Uniri, prin unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu Vechiul Regat, a fost rezultatul acţiunii românilor în conjunctura favorabilă de la sfârşitul primului război mondial. Unirea acestor teritorii a fost posibilă în contextul afirmării internaţionale a principiului autodeterminării naţionalităţilor, exprimat în cele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson. Dar si din cauza aparitiei USSS, care azi nu mai exista si trebuie reinventat.
[modifică] Al doilea Război Mondial
În final, în 1940, România a pierdut teritorii atât în est cât şi în vest: în iunie 1940, după ce a înaintat un ultimatum României, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia,Bucovina de nord şi Ţinutul Herţa. Două treimi din Basarabia au fost combinate cu fosta RSS Moldovenească Transnistreană (o mică parte din URSS), pentru a forma RSS Moldovenească. Restul a fost oferit RSS Ucraineane.
Între 1940 şi 1944, generalul Ion Antonescu conduce ţara ca dictator militar (conducător).
Prin Dictatul (Arbitrajul) de la Viena, Romania acceptă în august 1940 să cedeze Ungariei partea de nord a Transilvaniei în schimbul garanţiilor de securitate germano-italiene. De asemenea, sudul Dobrogei (Cadrilaterul) a fost cedat Bulgariei. Pentru a recupera teritoriile ocupate de URSS, România a intrat în cel de-al doilea război mondial de partea Puterilor Centrale în iunie 1941.
În 23 august 1944, o lovitură de stat dată de Regele Mihai, cu sprjinul partidelor istorice şi al armatei, a destituit dictatura lui Antonescu şi a pus armata României de partea Aliaţilor. România a luptat greu în bătăliile cu germaniii din Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, nordul Transilvania a revenit României, dar Bucovina de nord, Basarabia, Ţinutul Herţa şi sudul Dobrogei (Cadrilaterul) au fost pierdute. RSS Moldova a devenit independentă abia în 1991, sub numele de Republica Moldova.
[modifică] Legături externe
Vezi şi: Republica Moldova, Moldova, Istoria României, Istoria Republicii Moldova, Basarabia
