Lin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Papă şi martir , pomenit la 23 septembrie, Volterra - Roma, secolul I

Papă de prin 67 până prin 76, e.c.

Cuprins 1 Viaţa 2 Rolul în Biserica primară 3 Scrieri atribuite de tradiţie 4 În iconografie

[modifică] Viaţa

Ar fi fost ales de Petru ca succesor al său, episcop al Romei. Ca papă a slujit vreme de 11 sau 12 ani, depinde de izvoare.

Despre el nu sunt izvoare istorice prea multe. Irineu, episcopul de Lyon, ne-a lăsat, în secolul al II-lea, o mărturie credibilă asupra primilor 12 episcopi ai Romei între care figurează şi Lin, identificat cu persoana despre care vorbeşte a doua epistolă către Timotei (4:21).

Conform cărţii "Liber Pontificalis", Lin era de origine toscană, în timp ce tradiţia mai târzie îl prezintă ca pe unul care a studiat la Volterra, de unde ar fi fost trimis la Roma pentru completarea studiilor. Acolo s-ar fi întâlnit cu Petru, prin care a cunoscut creştinismul şi s-ar fi convertit.

[modifică] Rolul în Biserica primară

Asupra funcţiilor şi responsabilităţilor efective ale lui Lin pot fi formulate numai ipoteze - sunt de părere cercetătorii - "datorită faptului că episcopatul monarhic nu era încă constituit".

Dacă se consideră însă contextul istoric în care a trăit şi a fost episcop al Romei, informaţiile nu mai par chiar atât de imaginare. Se ştie, de exemplu că a trăit timpuri teribile alături de creştinii pe care-i păstorea.

În vara anului 64 e.c. un incendiu a distrus trei cartiere ale oraşului, pentru acest incendiu era învinovăţit împăratul Nero. Această acuză poate fi şi-o simplă calomnie a nenumăraţilor săi duşmani! Nero însă reacţionează cu o diversiune: îi acuză pe creştini, împotriva cărora dezlănţuie o prigoană cumplită. Acestor creştini persecutaţi le este adresat îndemnul din prima scrisoare a lui Petru: "să nu vi se pară stranie proba focului stârnită împotriva voastră (...) dimpotrivă, bucuraţi-vă pentru această porţie de suferinţă pe care voi o înduraţi pentru Christos".

În această prigoană s-a sfârşit şi Simon Petru, probabil în 67, când i-a urmat Lin: timp de încercare şi de primejdii.

Nero s-a stins în 68, cerând unui sclav să-l străpungă şi, chiar în acel an, urmează un alt măcel:

Galba este decapitat în For;

Otton se sinucide;

Vitelius este linşat de romani.

Numai în 69, cu Vespasian, revine ordinea şi pacea în Roma. Însă chiar atunci a izbucnit în Palestina revolta iudaică împotriva stăpânirii romane; revoltă care se va încheia în 70 e.c. cu ocuparea Ierusalimului de trupele armate ale lui Titus (fiul lui Vespasian), cu profanarea şi distrugerea templului: evenimente sfâşietoare pentru evrei şi chiar pentru creştini şi, nu pentru puţini, prevestitoare de catastrofe universale iminente; un apropiat "sfârşit al lumii".

Tocmai în aceşti ani este chemat Lin la slujire cu sarcina de a-i reînsufleţi pe credincioşi şi cu aceea de a-i călăuzi în confuzia doctrinară provocată de lucrarea unor grupuri sectare (milenariştii). El este acela care trebuie să ţină unită biserica sub uragan: şi astfel începe să traseze forma organizată, "structura" a ceea ce, mai târziu, se va numi "episcopat monarhic".

[modifică] Scrieri atribuite de tradiţie

Lui îi sunt atribuite "Faptele sfinţilor Petru şi Paul" (apocrif din sec. I) şi "Disputa cu Simeon Magul".

Şi-a încheiat viaţa creştină sigilând propria credinţă cu sângele: a murit martir sub Domiţian - spun unele izvoare; altele însă - şi faptul că nu este numit martir de Irineu din Lyon, pare să confirme - spun că la moartea lui Biserica trăia în pace sub Vespasian, iar cinstirea sa ca martir se datorează numai faptului că a suferit în acele timpuri atât de confuze şi de primejdioase.

[modifică] În iconografie

În iconografie are emblemă palmierul.

Bibliografie:

Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;

Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;

John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;

Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;

Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;

Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).

Predecesor: Petru

Papa Lin cca. 67 - cca. 76

Succesor: Papa Anaclet