Munte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Munte (la plural munţi, provenind din cuvântul din latină mons, montis) este o formă de relief care este o ridicătură a scoarţei pământului care se extinde deasupra terenului limitrof pe o suprafaţă limitată, fiind mai mare decât dealul, de obicei stâncoasă şi depăşind înălţimea de 800 de m. Există desigur un mare spaţiu de libertate în a aprecia pe plan local ceea ce constituie un munte sau nu.
Munţii acoperă suprafeţe de aproximativ 52% din Asia, 36% din America de Nord, 25% din Europa, 22% din America de Sud, 17% of Australia şi doar 3% din Africa. Per ansamblu, circa 22% din suprafaţa uscatului Terrei este muntoasă. De asemenea, 1 din 10 oameni locuiesc în zone montane. Absolut toate fluviile şi râurile importante ale planetei izvorăsc şi sunt alimentate din surse montane, respectiv mai mult de jumătate din umanitate depinde vital de apa montană. [1]
Adjectivele muntos şi montan sunt utilizate pentru a descrie suprafeţele montane şi lucrurile asociate cu acestea. Substantivele muntean (munteni) şi montaniard (montaniarzi) desemnează locuitorii permanenţi ai munţilor, respectiv pe cei care sunt frecvent prezenţi ca oaspeţi a muntelui în calitate de iubitori ai acestuia.
Munţii României sunt Munţii Carpaţi, cu cele trei subdiviziuni ale lor, Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali, respectiv Munţii Dobrogei.
 |
Acest articol din domeniul geografiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa ! |
