Niceta de Remesiana
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2006. |
Niceta de Remesiana, episcop şi sfânt în Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă.
În Martirologiul Roman, avem două menţiuni: una pe 7 ianuarie, celaltă pe 22 iunie. Prima:
- În Dacia, sfântul Niceta, episcop; prin propovăduirea Evangheliei a preschimbat neamuri cumplite şi barbare, în popoare dulci şi blânde († pe la 414).
A doua:
- Întru aceeaşi zi, sfântul Niceta, episcopul Remesianei, vestit datorită ştiinţei şi curăţiei moravurilor sale († pe la 414).
În plus, martirologiul ieronimian are o însemnare pe data de 22 iunie:
- Punerea [în raclă, etc] sfântului Niceta, episcopul cetăţii Romaţiana.
Episcopul Flor de Lyon va remarca mai târziu că ar fi vorba despre aducerea moaştelor unuia şi aceluiaş personaj; probabil că moaştele lui Niceta au fost puse lângă cele ale prietenului său, Paulin de Nola, care se sărbătoreşte pe 22 iunie. Din cauza unei confuzii cu Niceta Gotul, sinaxarele bizantine româneşti, pentru început cele din diaspora, îl pomenesc pe Niceta de Remesiana pe 15 septembrie. Alte sinaxare româneşti mari recente îl pun pe 24 iunie.
Niceta era episcopul Remesianei, actuala Bela-Planka, pe râul Nišava, între Niš şi Pirot, în Dacia de altă dată, astăzi în Voivodina. În diferite scrieri, despre Niceta vorbesc Germiniu de Sirmium pe la 366 şi Inocenţiu I, papa Romei în 402 şi 414. Aceasta ne dă de gândit că Niceta a fost episcop pe o perioadă de vreo cincizeci de ani.
Niceta a mers în Italia cel puţin de două ori, în 398 şi 401-402. A fost găzduit de sfântul Paulin de Nola, care i-a dedicat un poem de optzeci şi cinci de strofe safice. Din acest poem aflăm că Niceta îi învăţa pe barbari să «îl cânte pe Christos cu o inimă romană».
Paulin spune despre Niceta: «Ne-a sosit din Dacia, în ziua prăznuirii sfântului Felix, căci a venit ca să cinstească moaştele episcopului nostru sfânt, şi i-a uimit pe romani.» Paulin a vrut să-l ia pe Niceta drept episcop auxiliar, dar acesta din urmă a preferat să se întoarcă la turma sa.
Din opera sfântului Niceta se păstrează şase cateheze adresate catehumenilor, precum şi câteva scrieri pastorale. Începând cu Germain Morin, liturgiştii moderni îi atribuiesc tot lui Niceta imnul Te Deum laudamus, despre care se credea a fi fost opera sfântului Ambrosiu de Milan. Descoperirea acestei paternităţi nicetane a determinat introducerea imnului Te Deum, însoţit de câteva ectenii şi tropare, în ritul bizantin românesc.
Conceptul modern de «biserică domestică» ne vine tot de la sfântul Niceta, din omilia la Exod, scrisă în 420, din care aflăm că în Biserica păstorită de el euharistia avea loc în case, într-o încăpere pusă la dispoziţie de către familii care se adunau în grupuri mici, împreună cu un preot, pentru cultul duminical.
[modifică] Bibliografie
- Les RR PP Baudot et Chaussin, OSB (ed), Vie des saints et des bienheureux. Tome I. Janvier, Paris 1935, pp 136 şi 140-141. (Fără copyright).
- Les RR PP Bénédictins de Paris (ed), Vie des saints et des bienheureux. Tome VI. Juin, Paris 1948, pp 357-358. (Fără copyright).
- Manual of Prayers and Services for the Use of Romanian-American Catholics of Byzantine Rite, East Chicago 1974, p 526. (Fără copyright).
- Patrick Bernardin, Eucharistie et Orthodoxie en Occident, Béziers 2003, (ISSN 1156-4059), p 36.
