Punct de fierbere
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Punctul de fierbere al unei substanţe este temperatura la care tranziţia de la starea de agregare lichidă la cea gazoasă se petrece în volumul lichidului şi nu doar la suprafaţă.
Întrucît punctul de fierbere depinde de presiune, aceasta trebuie precizată. Adesea punctul de fierbere se dă la presiunea standard de 1 atm (101.325 Pa). Cînd presiunea creşte, punctul de fierbere creşte şi el, pînă cînd se atinge punctul critic, la care proprietăţile gazului şi ale lichidului devin identice. În direcţia opusă, prin scăderea presiunii punctul de fierbere scade pînă se atinge punctul triplu al substanţei respective.
Procesul de fierbere implică o energie pe care care lichidul trebuie s-o primescă pentru a se transforma în gaz, numită căldura latentă de vaporizare, astfel că pe perioada cît lichidul fierbe şi se transformă treptat în gaz, căldura transferată acestuia nu se manifestă printr-o creştere a temperaturii, de unde şi calificativul de "latent".
La nivel molecular, punctul de fierbere corespunde situaţiei în care moleculele de lichid primesc suficientă energie pentru a rupe forţelor intermoleculare de coeziune a lichidului. Căldura latentă de vaporizare reprezintă o măsură a tăriei acestor forţe.
Punctul de fierbere al apei este 100°C la presiunea standard. Presiunea atmosferică scade cu altitudinea şi astfel şi temperatura la care fierbe apa scade. De exemplu, pe vîrful muntelui Everest (8844 m) apa fierbe la 69°C.
[modifică] Vezi şi
- Punctul triplu
- Punctul critic
- Lichid
- Gaz
 |
Acest articol despre chimie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
