Revoluţie comunistă
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Acest articol este parte a seriei Comunism  |
|
Şcoli ale comunismului Partide comuniste State comuniste Alte articole |
| editează acest cadru |
Revoluţia comunistă este o revoluţie proletară inspirată de ideile marxiste, prin care se urmăreşte înlocuirea capitalismului cu comunismul, având ca stadiu intermediar socialismul.
Necesitatea revoluţiei proletare este piatra unghiulară a marxismului. Marxiştii cred că muncitorii lumii trebuie să se unească pentru a se elibera de opresiunea capitalistă şi pentru a crea o lume pentru clasa muncitoare, condusă de clasa muncitoare. Din acest motiv, din punctul de vedere al marxiştilor, revoluţia proletară trebuie să izbucnească şi să iasă victorioasă în toate ţările globului. (Consulaţi şi articolul revoluţie mondială).
Leninismul aduce în plus ideea că revoluţia comunistă trebuie condusă de avangarda revoluţionarilor de profesie – bărbăti şi femei care şi-au consacrat întreaga viaţă cauzei comunismului şi care sunt singurii capabili să formeze nucleele mişcărilor comuniste. Această avangardă este menită să asigure conducerea şi organizarea restului clasei muncitoare mai înainte şi în timpul revoluţiei, ceea ce ar preveni apariţia situaţiilor în care forţele reacţionare şi guvernamentale ar putea învinge revoluţia datorită mai bunei organizări şi discipline a poliţiei şi armatei. O parte a marxiştilor nu sunt de acord cu ideea avangardei politice, aşa cum pune problema leninismul. Este vorba de comuniştii de stânga, dar şi de unii dintre cei care se autodenumesc marxişti-leninişti. Criticii avangardei revoluţionare insistă că întreaga clasă muncitoare – sau cea mai mare parte a proletariatului – trebuie să fie pe deplin şi egal devotată cauzei socialiste şi comuniste pentru ca revoluţia să aibă succes. De aceea, ei caută să creeze mişcări muncitoreşti de stânga de masă.
[modifică] Revoluţiile comuniste de-a lungul istoriei
Cele mai importante revoluţii comuniste sunt subliniate în lista de mai jos. În această listă se află şi câteva revoluţii mai puţin cunoscute, unele dintre ele având un caracter comunist disputat. Cauzele revoluţiilor eşuate sunt de asemenea discutabile.
- Crearea Comunei din Paris din 1871 este considerată de Karl Marx prima încercare a clasei muncitoare de statornicire a societăţii comuniste.
- Revoluţia comunistă din 1917 din Rusia, cunoscută ca Revoluţia din Octombrie (parte a revoluţiei ruse). Această revoluţie a dus la victoria bolşevicilor şi la crearea Rusiei Sovietice, precursoarea Uniunii Sovietice.
- Revoluţia germană din 1918-1919 condusă de Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht, încheiată cu înfrângerea comuniştilor.
- Crearea efemerei Republici Sovietice Bavareze în 1919, învinsă în mai puţin de o lună de forţele protofasciste Freikorps şi de "Gărzile Albe ale capitalismului".
- Revoluţia comunistă maghiară din 1919, condusă de Béla Kun, care a fost şi ea înfrântă în cele din urmă prin intervenţia externă şi lupta reacţiunii interne.
- Revoluţia chineză, stadiul final al războilui civil din China (1926-1949), care a dus la victoria Partidului Comunist Chinez pe continent şi la secesiunea Republicii China (Taiwanul) în 1949.
- Revoluţia spaniolă din 1936, izbucnită în timpul războiului civil din Spania (1936-1939).
- Revoluţia coreeană din 1948, condusă de către Partidul Muncitorilor din Coreea şi de liderul acestuia, Kim Il-sung, (cu sprijinul sovieticilor), care a dus la Proclamarea Republicii Populare Democrate Coreene.
- Revoluţia cubaneză din 1959, prin care Fidel Castro şi Partidul Comunist Cubanez au răsturnat regimul dictatorial al lui Fulgencio Batista.
- Revoluţia indoneziană şi sprijinul Partidului Comunist Indonezian pentru preşedintele Sukarno, încheiate cu îndepărtarea de către generalul indonezian Suharto a lui Sukarno şi înfrângerea comuniştilor (1965-1966).
- Primul război din Indochina (Vietnam), care a dus la înfrângerea francezilor în bătălia de la Dien Bien Phu, (1954), şi la aducerea la putere în Vietnamul de Nord a Partidului Comunist Vietnamez, condus de Ho Chi Minh. Victoria comuniştilor a fost urmată de războiul prelungit de partizani (războiul din Vietnam, 1957-1975), încheiat de căderea Saigonului, alungarea trupelor de ocupaţie americane, unificarea Vietnamului şi proclamarea Republicii Socialiste Vietnameze.
- Urgenţa Malayană, în care Partidul Comunist Malayan şi luptătorii lui de guerilă au fost învinşi de forţele britanice şi malayane (1948-1960).
- Revoluţia antiportugheză din Guinea-Bissau, de orientare marxistă, (1959-1974).
- Victoria organizaţiei comuniste laoţiene Pathet Lao în Laos, în 1975, şi proclamarea Republicii Democratice a Poporului Laoţian.
- Victoria Frontului Mozambican de Eliberare de orientare marxistă în Mozambic, (1964-1975).
- Victoria Mişcării Populare pentru Eliberarea Angolei de orientare marxistă în Angola, (1975-2002), sub conducerea lui Agostinho Neto şi José Eduardo dos Santos.
- Detronarea Împăratului Haile Selassie de Mengistu Haile Mariam, cel care a pus bazele unei dictaturi marxiste-leniniste a Partidului Muncitoresc din Etiopia, (1977-1991). Marxiştii au fost învinşi după un lung război civil de Frontul Revoluţionar Democratic al Poporului Etiopian.
- Lovitura de stat din 1978 care a adus la putere Partidul Democratic al Poporului din Afganistan. Guvernul de stânga a fost răsturnat de mujahedini în 1992, după un lung război civil. .
- Răsturnarea de la putere a lui Eric Gairy şi venirea la putere în Grenada a mişcării comuniste NJEWEL, (1979 - 1983). Guvernarea marxistă a fost înlăturată de invazia armatei americane.
- Răsturnarea lui Anastasio Somoza Debayle de către Frontul Sandinist de Eliberare Naţională, acest partid rămânând la putere în Nicaragua în 1979 - 1990. Sandiniştii au pierdut alegerile din 25 februarie 1990 şi au cedat puterea în mod paşnic.
- Deşi au fost catalogate drept alegeri prezidenţiale libere şi democratice, procesul prin care preşedintele marxist Salvador Allende a cucerit puterea, (sprijinit de coaliţia Unitatea Populară), este văzut de unii istorici ca o revoluţie comunistă. Preşedintele Allende a fost răsturnat de la putere şi mai apoi asasinat în timpul loviturii de stat conduse de generalul Augusto Pinochet (1973).
