Richard I al Angliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Richard I
Prin graţia lui Dumnezeu, rege al Angliei, Duce de Normandia, Conte de Angevins
Perioada domniei	6 iulie 1189 – 6 aprilie 1199
Încoronare	3 septembrie 1189
Alte titulaturi	Inimă-de-Leu
Născut	8 septembrie 1157
	Palatul Beaumont, Oxford
Decedat	6 aprilie 1199
	Châlus, Limousin, Franţa
Predecesor	Henric al II-lea
Succesor	Ioan
Căsătorit cu	Berengaria de Navarra
Casa Regală	Plantagenet
Tată	Henric al II-lea (1133–1189)
Mamă	Eleonora de Aquitania (1124–1204)

Richard I (n. 8 septembrie 1157, d. 6 aprilie 1199), cunoscut şi sub numele de Richard Inimă-de-Leu a fost rege al Angliei în perioada 1189 - 1199.

A fost al treilea fiu al regelui Henric al II şi al Eleonorei de Aquitania. Richard şi-a început cariera politică refuzând tutela tatălui său, preferându-l pe regele Franţei, Filip al II-lea. Din luptă în luptă, el şi-a creat o reputaţie de războinic curajos. Irascibil, schimbator şi generos, Richard îşi caută modelele în vechea cavalerie. Richard a fost viteazul cavaler care lipsea creştinătăţii devenite cinică şi calculată. Cu el, cruciada şi-a redobândit strălucirea, în lipsa unei victorii durabile.

El a devenit un exemplu pentru toţi fiind primul care a devenit cruciat după anunţarea cuceririi Ierusalimului de către Saladin. Richard nu se simte deloc englez. El este, înainte de toate, un cavaler normand care ştie să mânuiască lancea pe câmpul de luptă. În realitate, el nu a petrecut în Anglia decât câteva luni, spre sfârşitul domniei sale. Pentru moment, datoria îl cheamă spre Ţara Sfântă. El îl convinge pe prietenul şi rivalul său Filip al II-lea, rege al Franţei, să pornească în cruciadă. Împăratul Germaniei, Frederic Barbarossa, nu poate să facă altceva mai bun decât să devină, la rândul lui, cruciat.

Încoronat rege la treizeci de ani, Richard conduce, în mod firesc, cea de-a treia cruciadă: Filip Augustus nu are decât douăzeci şi trei de ani, iar Frederic Barbarossa s-a înecat în mod stupid într-un râu din Turcia. Richard, ahtiat după maşini de război şi expert în atacuri asupra locurilor întărite, cucereşte într-o săptămână Saint-Jean-d'Acre, pe când Filip al II-lea bătuse pasul pe loc timp de şase luni. Conducerea cruciadei îi revine în întregime atunci când regele Frantei, dezamăgit că nu dobândise nici un laur din această aventură cavalerească, se retrage şi se întoarce în ţara sa, pretextând că ar fi fost bolnav.

Richard a recucerit coasta Palestinei, dar nu şi Ierusalimul. Saladin, generos, acordă liberă circulaţie pelerinilor în Oraşul Sfânt. Supărat că nu s-a putut acoperi de glorie în Palestina, la fel ca Richard, Filip al II-lea îl ajută pe Ioan fără de Ţară să-i ia coroana lui Richard, luat prizonier în Germania pe când se întorcea din Ţara Sfântă. Contra unei răscumpărări adunate în urma presiunii exercitate de popor, în fruntea căruia s-a aflat Robin Hood (zis şi "Robin al Codrilor"), Richard îşi reia tronul şi îl atacă imediat pe regele Franţei. După ce a construit la frontiera de sud a Normandiei celebrul Château-Gaillard, moare într-un asediu împotriva unuia dintre vasalii săi trădători, contele de Limoges.

Predecesor: Henric al II-lea	Rege al Angliei 1189 - 1189	Succesor: Ioan
Predecesor: Henric al II-lea	Duce al Normandiei 1066 - 1087	Succesor: Ioan