Tratatul de la Bucureşti, 1918
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tratatul (Pacea) de la Bucureşti a fost un tratat de pace pe care Imperiul German a obligat România să-l semneze pe 7 mai 1918, după încheierea campaniei româneşti din primul război mondial din 1916-1917.

Printre altele, condiţiile tratatului prevedeau:
- România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud ( Cadrilaterul) şi să cedeze o parte a Dobrogei de nord Bulgariei, în timp ce restul regiunii, deşi în proprietatea nominală a României, urma să rămână sub controlul Puterilor Centrale;
- România urma să cedeze Austro-Ungarie controlul asupra trecătorilor Munţilor Carpaţi;
- România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere.
Totuşi, tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României, iar după ce Puterile Centrale au fost învinse în noiembrie 1918, înţelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman.
[modifică] Consultaţi şi următoarele articole:
- Participarea României la primul război mondial
- Tratatul de la Bucureşti, 1812
- Tratatul de la Bucureşti, 1913