Alfred Rosenberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol are suportul bibliografic incomplet sau inexistent.
(Vezi şi politica de verificabilitate.)

Alfred Rosenberg (12 ianuarie 1893 - 16 octombrie 1946) a fost un membru timpuriu al paridului Nazit care a avut o influenţă intelectuală, şi care a ocupat un număr de posturi importante în guvernul Nazist. El este considerat autorul unor credinţe Naziste cheie, incluzând teria rasială, persecuţia evreilor, Lebensraum şi abolirea tratatului de la Versailles, şi opoziţia faţă de arta modernă "degenerată". El a susţinut şi neopâgănismul. La Nurnberg el a fost judecat, i s-a dat sentinţa cu moarte şi spânzurat drept criminal de război.

[modifică] Cariera timpurie

Rosenberg s-a născut întro-o familie de germani Baltici. Tatăl său era un negustor bogat în Latvia, mama sa venea din Tallinn (astăzi Estonia, atunci făcea parte din imperiul sovietic). A studiat arhitectura la Institutul Politehnic din Riga şi inginerie la Universitatea din Moscova, terminându-şi studiile în 1917. Clădiri proiectate de el se află încă în centrul Tallinnului. În timpul revoluţiei ruseşti de la 1917, el a susţinut contrarevoluţionarii şi, urmând nereuşita lor, Rosenberg a emigrat în Germania în 1918 împreună cu Max Scheubner-Richter care a fost un fel de mentor pentru Rosenberg şi ideologia sa. Rosenberg a fost unul din membrii timpurii ai Partidului Muncitoresc German (mai târziu Partidul Muncitoresc Naţional Socialist German, sau Partidul Nazist), inscriidu-se în ianuarie 1919; Hitler nu s-a înscris decât în octombrie 1919. Rosenberg a devenit şi membru al Societăţii Thule.

Rosenberg a devenit editor al Volkischer Beobachter, ziarul Partidului Nazist, în 1921. În 1923, după nereuşitul Puci al Berii, Hitler l-a însărcinat pe Rosenberg cu conducerea mişcării Naziste, poziţie pe care a ocupato până la eliberarea lui Hitler din închisoare. Hitler a remarcat mai târziu în privat că alegerea lui Rosenberg a fost una strategică, bazată pe faptul că Rosenberg avea o personaliate slabă şi îi lipsea automotivarea. Hitler nu a vrut ca liderul interimar să fie popoluar sau ahtiat după putere, dat fiind că o persoană cu oricare din aceste calităti nu ar fi cedat şefia partidului după eliberarea lui Hitler.

În 1929, Rosenberg a format Liga Militantă pentru Cultura Germană. El a format mai târziu Institutul pentru Studiul Problemei Evreieşti, dedicată identificării şi atacării influenţei "Evreieşti" asupra culturii Germane şi înregistrarea istoriei Iudaismului dintro-o perspectivă antisemită. El a devenit un deputat în 1930 şi a publicat carte lui despre teoriile sale rasiale Mitul Secolului Douăzeci (Der Mythus des 20. Jahrhunderts) care tratează cu probleme cheie ale ideologiei naţional socialiste ca de exemplu Problema Evreilor. Intenţia cărţii a fost de a servi drept o continuare a cărţii lui Houston Stewart Chamberlain Fondarea Secolului Nouăsprezece (The Foundations of the Nineteenth Century), una dintre primiele cărţi Naziste cheie despre teorie rasială.

A fost numit lider a biroului de externe al NSDAP în 1933 dar a jucat un rol minor în birou. Vizita lui în Anglia în acel an a fost intenţionat să reasigure Anglia că Naziştii nu sunt o ameninţare şi să încurajeze legături între noul regim şi Imperiul Britanic. A fost o nereuşită notabilă. În ianuarie 1934 a fost delegat de Hitler cu responsabilitatea educării spirituale şi filozofice ale NSDAP şi toate organizaţiile aferente.

[modifică] Teorii rasiale

Rosenberg a fost şi prinicipalul teoretician al Partidului Nazist, având slujba de a crea o scară rasială umană care să justifice politica lui Hitler. Rosenberg s-a inspirat din cărţi de Arthur de Gobineau, Houston Stewart Chamberlain şi Madison Grant, şi din credinţele lui Hitler. Rosenberg, lipsind cunoştiinţe antropologice, nu a avut resursele ştiinţifice care le aveau Grant şi ceilalţi, şi astfel a ales să-şi bazeze teoriile rasiale pe idei filozofice în ciuda cercetărilor ştiinţifice. Rosenberg considera negrii, evreii şi alte popoare semitice a fi la fundul scării. La vârf stătea rasa alba sau Ariană. Rosenberg considera poparele nordice a fi rasa supremă, deasupra tuturor, incluzând Arienii. Această rasă supremă includea scandinavici (incluzând finlandezii), germanii, olandezii (incluzând poporul flamand din Belgia) şi Britanici. Germanii au fost proclamaţi ca rasa superioară Nordică, rasa supremă a rasei supreme. Rosenberg a schimbat politica rasistă nazistă de-a lungul anilor, dar ea totdeauna a conţinut Supremaţism Alb, Naţionalism German Extremist, şi anti-Semitism dur.

Atitudinea lui Rosenberg faţă de slavii din estul Europei era mai neclar. Mulţi nazişti, chiar şi Hitler însuşi, considera slavii a face parte dintr-o rasă inferioară menită a fi subjugată, dar Rosenberg a sugerat că ei ar putea fi intregaţi în timp în rasa Ariană şi cultura Germanică daca li s-ar da şansa.

[modifică] Teorii Religioase

Rosenberg a pledat pentru o nouă "religie a sângelui", bazată pe imboldul înnăscut al sufletului Nordic de a-şi apăra nobilul caracter împotriva degenerării rasiale şi culturale. El credea că acest fapt este întruchipat de religii Indo-Europene timpurii, mai exact pâgănism European, Zoroastrianism şi Hinduism Vedic. Spre deosebire de Himmler, el avea mai puţin ataşament faţă de Budism. Urmând idea lui Chamberlain, el a condamnat ceea ce el numea "Creştinism negativist", credinţele ortodoxe ale Bisericilor Protestante şi Catolice, pledând pentru o aşa numită Creştinitate pozitivă bazată pe credinţa lui Chamberlain că Isus are un membru al unei enclave nordice în Galilea antică care lupta împotriva Iudaismului. Pentru Rosenberg, doctrina religioasă nu era importantă, ceea ce era important era că o credinţă ar trebui să deservească interesele rasei Nordice, conectând individul cu natura sa rasială.

[modifică] Activităţi în timpul războiului

în 1940 a fost făcut şeful Hohe Schule (literlmente "şcoala înaltă"), Centrul Naţional Socialist de Cercetare Ideologică şi Educaţională. Rosenberg a creat o "Forţă Specială pentru muzică" (Sonderstab Musik), pentru a aduna cele mai bune instrumente muzicale şi partituri pentru a fi folosite întro-o universitate care avea să fie construită în oraşul natal a lui Hitler, Linz, Austria. Ordinele date către Sonderstab Musik erau să jefuiască proprietatea evreilor în Germania şi cele găsite în ţări sub ocupaţie germană şi orice instrumente muzicale sau partituri să fie trimise imediat în Berlin.

După invazia USSR, Rosenberg a fost numit şef al Ministerului Reichului pentru Teritoriile Ocupate din Est. Alfred Meyer era adjunctul său şi l-a reprezentat la Conferinţa Wannsee. Un alt oficial al ministerului, Georg Leibbrandt, a asistat la conferinţă, la crerea lui Rosenberg.

Rosenberg îi prezentase lui Hitler planul său de organizare a teritoriilor cucerite din Est, sugerând crearea de noi districte administrative, pentru a înlocui fostele teritorii controlate de sovietici cu noi Reichskommisariate. Acestea urmau să fie:

Ostland (Ţările Baltice şi Belarus)
Ucraina (Ucraina şi cele mai apropiate teritorii)
Caucazul (Zona Caucaziană)
Moscova (Zona metropolitană moscovită şi restul zonelor cele mai apropiate din Rusia Europeană)

Aceste gen de acţiuni erau intenţionate de a încuraja naţionalism non-rusesc şi de a promova interese germane pentru beneficiul generaţiilor Ariene din viitor, în concordanţă cu planurile geopolitice "Lebensraum im Osten". Acestea urmau să creeze o zonă tampon împotriva expansionismului sovietic preparând eradicarea totală a Comunismului şi Bolşevismului prin acţiuni militare preemptive decisive.

Urmând aceste planuri, când forţele Wehrmacht au invadat teritoriile controlate de sovietici, ele au implementat imediat primele Reichskommisariate, Ostland şi Ukraine, sub conducrerea lui Hinrich Lohse şi respectiv, Erich Koch. Organizarea acestor teritorii administrative au dus la conflicte între Rosenberg şi SS din cauza tratării slavilor sub ocupaţie germană. Rosenberg era îngrozit de deplasarea, sclavagismul, şi uneori genocidul asupra non-evreilor din ţări estice ocupate. În calitatea de teoretician rasial suprem, Rosenberg considera slavii, cu toate că inferiori germanilor, ca fiind Ariani. Rosenberg s-a plâns des faţă de Hitler şi Himmler de tratamentul aplicat poparelor ocupte non-evreice. Nu a făcut nici un comentariu asupra crimelor împotriva evreilor. La Tribunalul de la Nurnberg el a susţinut că nu era la curent cu Holocaustul în ciuda faptului că Leibbrandt şi Meyer erau prezenţi la conferinţa de la Wannsee.

Rosenberg a fost capturat de trupe Aliate la sfârşitul războiului. El a fost judecat la Nurnberg şi găsit vinovat de conspiraţie pentru a comite crime împotriva păcii; planificarea, iniţierea şi purtarea unui război de agresiune. A fost condamnat la moarte şi executat cu alţi condamnaţi în Nurnberg în dimineaţa de 16 octombrie 1946.

[modifică] Viaţa de familie

Rosenberg a fost căsătorit de două ori. S-a căsătorit cu prima soţie, Hilda Leesmann, o estoniancă etnică, în 1915; după opt ani de căsătorie, au diorţat în 1923. El s-a căsătorit cu a doua sa soţie, Hedwig Kramer, în 1925; căsătoria a durat până la moartea sa. El şi Kramer au avut doi copii; un fiu, care a murit de mic, şi o fiică, Irene, care s-a născut în 1930. Fiica sa a refuzat contact cu oricine a căutat informaţii despre tatăl ei.

[modifică] Citate

"Nu am spus niciodată că evrei sunt inferiori. Nici nu am susţinut că sunt o rasă. Am văzut numai că amestecul între culturi diferite nu mergea."(12 ianuarie 1946)
"Am lăsat 50.000 de evrei să treacă graniţa. Aşa cum am vrut ca germanii să aibă Lebensraum, aşa am dorit şi pentru evrei - în afara Germaniei." (15 decembrie 1945)
"Nu" (Când a fost întebat dacă are ceva de spus înainte de moartea sa. 16 octombrie 1946)