Constanţa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la Constanţa, oraş din România. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Constanţa (dezambiguizare).

Constanţa, (în turcă Kustendji, sau Köstence), al doilea ca importanţă in România, este oraş-port la Marea Neagră şi capitala judeţului Constanţa. Constanţa a fost fondata sub numele de Tomis, în urma colonizării greceşti a Pontului Euxin de către colonişti greci din Milet în secolele VII-V î. Hr. Tomis ("locul tăierii") este o referinţă la legenda lui Iason şi a navei "Argo": Iason îl luase ostatec pe fiul regelui Colhidei (Georgia de azi) şi fugărit fiind de acesta, poposi la peninsulă, ucise baiatul şi răspândi bucăţile ca să-l întârzie pe rege, ce trebui să le caute şi să le adune pentru funeralii.

Constanţa


stemă	amplasare

Judeţ

Atestare documentară

Populaţie ([[{{{recensământ}}}|{{{recensământ}}}]])

310.471 (2002)

Suprafaţă

121,66 km²

Densitatea populaţiei

loc./km²

Altitudine

2,5 m n.m.

Localităţi
suburbane

{{{componenţă}}}

Primar

Radu Ştefan Mazăre

Sit web

ro Site oficial al primăriei

Poziţia oraşului în cadrul judeţului

[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Constanţa]]

Harta administrativă a oraşului

[modifică] Aşezare geografică

Vedere din satelit a municipiului Constanţa, Octombrie 2002

Oraşul se află în sud-estul ţării, având ieşire la Marea Neagră.

[modifică] Istoric

Articol principal - Istoria Constanţei

Constanţa a fost fondat în urma colonizării greceşti a Pontului Euxin de către colonişti greci din Milet în secolele VII-V î. Ch, sub numele de Tomis. Aceştia au găsit pe aceste locuri o aşezare getică, noul oraş ajungând la nivelul unui "polis" de abia în secolul IV-III î. Ch. Port folosit de greci pentru comerţul cu locuitorii acestor regiuni (daci, sciţi şi celţi), Tomis înfloreşte urbanistic din secolul III î. Ch. O parte din fostul oraş antic şi din port este astazi submersă, în faţa Cazinoului. Începând cu secolul I î. Ch., Tomisul intră în vizorul romanilor, care devin stăpânii acestor meleaguri din sec I d. Ch. În acest timp, mai precis între anii 8-17 d.Hr şi-a găsit exilul poetul roman Ovidiu (Publius Ovidius Naso) care şi-a petrecut aici ultimii opt ani din viaţă. Oraşul rezistă vremurilor tulburi din secolele III-IV d.Hr., secole presărate de numeroase invazii barbare, şi devine reşedinţa provinciei Sciţiei mici (Scythia Minor).

Tomisul epocii romano-bizantine este un important centru religios creştin, creştinism cu origine apostolică datorat sfântului apostol Andrei. În această perioadă, confruntată cu numeroase invazii barbare, (hunii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii, tătarii şi turcii), portul Tomis este numit în izvoarele bizantine şi italiene Constantia, denumire dată de Constantin cel Mare (274-337) în onoarea surorii sale Constantia. După ce în secolele X-XIII a fost un important port, mai ales sub influenţa genovezilor, care construiesc aici un Far Genovez, din sec. XV până la sfârşitul sec. XIX, Constanţa intră în componenţa imperiului otoman, în cadrul căruia populaţia scade iar aşezarea devine un sat de pescari greci şi turci, simplă escală între gurile Dunării şi Istanbul în caz de furtună, cu câţiva negustori armeni.

În urma Războiului de independenţă din 1877-1878, la Congresul de la Berlin, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a revenit României. Prin aceasta a început dezvoltarea urbanistică a Constanţei şi a Dobrogei în general. Totodată au fost luate măsuri de românizare a provinciei, locuită la acea vreme în majoritate de turci şi de tătari. După construirea Podului de la Cernavodă între 1890-1895, de către Anghel Saligny, s-au pus bazele Serviciul Maritm Român şi s-au deschis linii maritime către Istanbul. Portul se dezvoltă între 1895-1909, Serviciul Maritim Român având linii către Constantinopol, Pireu, sau chiar Rotterdam. După perioada nefastă a Primului Război Mondial, Constanţa prin portul său devine cea mai mare concentrare de forţă de muncă, 70% din traficul maritim tranzitând portul.

În 1910 populaţia era de 12.725, din care doar jumătate erau români, în oraş trăind în continuare importante comunităţi de turci, armeni, evrei, bulgari şi greci. La ultimul recensământ, în Constanţa locuiau peste 300.000 de persoane, majoritatea fiind români. Minorităţi importante sunt turcii, tătarii, armânii, armenii şi grecii.

[modifică] Monumente şi Muzee

Statuia Libertatii

Marea moschee din Constanţa
Farul Genovez este situat pe faleza din Constanţa şi a fost construit între 1856 - 1860 de inginerul francez de origine armeană Artin Aslan, pe locul unui mai vechi far atestat într-o litografie din aunl 1822.
Statuia lui Ovidiu executată de sculptorul italian Ettore Ferrari, 1887
Bustul lui Mihai Eminescu
Acvariul
Cazinoul
Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie
Muzeul Marinei
Mozaicul Roman
Muzeul de sculptură Ion Jalea
Complexul muzeal de Ştiinţe ale Naturii (include: Delfinariul, Muzeul Mării, Observatorul Astronomic, Planetariul, Microrezervaţia de Animale şi Voliera de Păsări Exotice şi Decorative)
Muzeul de Artă Populară
Muzeul Portului Constanţa
Muzeul de Artă, Constanţa

[modifică] Evenimente

4200 î.Hr.-3700 î.Hr. - Primele aşezări umane, din neolitic, atestate de descoperirile de la Hamangia.
2500 î.Hr. - Este fondat Tomis de către coloniştii greci din Milet.
657 î.Hr. - Negustorii eleni intemeiaza cunoscutele apoikiai (colonii) la Histria, in anul celei de-a XXXI -a Olimpiade, la Callatis (Mangalia), la Tomis şi in alte puncte litorale favorabile lor.
260 î.Hr. - Un eveniment, relatat de istoricul Memnon din Heracleea Pontica, atestă importanţa Tomisului, disputat pe de-o parte de Histria şi Callatis, coalizate, pe de alta de Bizanţ.
72 î.Hr.-71 î.Hr. - Guvernatorul Macedoniei, Marcus Terentuis Verro Lucullus, realizează o expediţie pe ţărmul vest-pontic, stabilind aici garnizoane romane.
62 î.Hr.-61 î.Hr. - Răsculaţii greci îi înfruntă pe romani sub zidurile Histriei. Aici, proconsulul Macedoniei, C. Antonius Hybrida, cunoaşte poate cea mai ruşinoasă înfrângere suferită cândva de un general roman.
55 î.Hr.-54 î.Hr. - Burebista reuşeşte să integreze statul sau în toate cetăţile vest-pontice, de la Olbia în nord (la gurile Bugului), până la Apollonia (Sozopol) în sud (în Bulgaria).
29 î.Hr.-28 î.Hr. - O invazie a dacilor şi bastarnilor în sudul Dunării este respinsă de proconsulul Macedoniei, Marcus Licinius Crassus.
9-17 - Fiu al Sulmonei, poetul Ovidiu îşi va afla la Tomis a doua patrie.
170 - Pacea romana va fi tulburată, însă, de atacurile costobocilor şi, la mijlocul secolului următor, de incursiunile războinice ale geţilor, în alianţă cu carpii, cum aflăm în Zosimos.
270 - Se fac eforturi pentru refacerea zidului de apărare.
369 - A fost sacrificat episcopul Betranion (Vetranion) care, în conflict cu împăratul Valens, apară acerb ortodoxismul.
381 - A fost sacrificat episcopul Cherontius (Terentius), la Sinodul II ecumenic
585 - Atacurile slavilor, cutrigurilor şi avarilor, sunt urmate de pătrunderile, pe uscat şi pe apă în peisajul tomitan.
679 - Bulgarii veniţi la Gurile Dunării de la Don, înfrâng oştile lui Constantin IV Pogonatul (668-685) şi, sub conducătorul lor Asparuh sau Isperih, întemeiează Bulgaria Dunăreană, cu capitala la Pliska (mai era o Bulgarie pe Volga, fiindcă alte cete porniseră spre Nord). Bulgaria Dunăreană nu era un stat slav ca cea de astăzi, ci un stat multinaţional cu Slavoni, Români, Greci şi Albanezi, care se întindea de la Marea Adriatică la Marea Neagră şi de la Tisa şi Nistru până în Macedonia.
978-1020 - Bulgarii sunt înfrânţi de oştile lui Vasile Bulgarohtonul ("ucigaşul de Bulgari"): partea sud-Dunăreană a statului, cu Constanţa, reintră in componenţa Imperiului Roman de răsărit, în timp ce partea nord-Dunăreană trece sub influenţa Ungariei.
1318 - În cel mai vechi portulan cunoscut, acela al lui Petro Visconti, se află înscrisă şi Constanza
1374 - Dobrogea este un despotat independent, care se întinde de la Silistra spre nord până la gurile Nistrului şi spre sud până la capul Haemos (Emineh) la sud de Varna. Capitala este la Dobrici (azi în Bulgaria). Menţionat în confruntare cu genovezii, Dobrotici-Vodă, a cărui cetate principală era la capul Caliacra, se consideră "protectorul porturilor de la Mare şi Dunăre".
1388-1390 - În cursul confruntărilor, atât succesorul lui Dobrotici, Ivanko, cât şi ţarul Sisman, de la Vidin, pier în luptă. Dobrogea trece sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân. Exarhul de la Vicina (Isaccea sau Tulcea de azi) devine Mitropolitul Tării Româneşti.
1417-1419 - Companiile otomane în Dobrogea, cu tot caracterul lor de expansiune brutală, n-au asigurat stabilitatea administraţiei turceşti aici.
1476 - Mehmed al II-lea traversează Dobrogea (Dobriç-Ili), conform izvoarelor turceşti, "fără rezistenţă".
1484 - Ultimele puncte de opoziţie, cetăţile lui Stefan cel Mare Chilia şi Cetatea Albă, aflate la Nordul Dobrogei sunt cucerite de Baiazid al II-lea. Zona, depopulată, conţine încă destui creştini pentru a fi încadrată în exarhia Proilavei cu sediul la Brăila, dar primeşte mulţi colonişti tătari şi turci.
1585 - Călugărul italian Mancinelli descrie Constanţa ca pe "un catun, unde fusese pe vremuri frumosul oraş Constantia, printre ale cărui ruine un oarecare turc bogat, cautand comori, pusese sa se sape sub lespezile de marmura".
1822 - 1828 turcii ridică fortificaţii pe faleza înaltă a oraşului, favorizaţi de poziţia strategică şi de existenţa vechilor ziduri din antichitate;
1829 în urma păcii de la Adrianopole, armatele ruseşti în retragere, dinamitează fortificaţiile Constanţei, distrugând şi o mare parte din oraş;
1860 se inaugurează linia ferată care unea Cernavodă de Constanţa, construită de societatea britanică Danube and Black Sea Railway Co. Ltd.
14/15 noiembrie 1878 - instalarea administraţiei româneşti în Dobrogea.
1887 - Inaugurarea statuii lui Ovidiu, executată de sculptorul italian Ettore Ferrari.
1895 - Este inaugurat podul Feteşti-Cernavodă-Constanţa, care a fost construit după planul inginerului Anghel Saligny.
1897 - Se creează Cercul literar "Ovidius", cu participarea publicistului Petru Vulcan.
1896-1909 - Portul trebuia redimensionat, adaptat noilor cerinţe, mai mari, mai complexe, mai apropiat de inimă şi de nevoile României neatarnate. Se pune piatra fundamentală a portului în prezenţa Regelui Carol I.
1910 - Se organizează turnee artistice cu participarea unor mari actori: Matei Millo, I.D. Ionescu, C. Nottara, P. Liciu, N. Leonard, Aristizza Romanescu, Gr. Manolescu cu spectacole la sala Elpis şi Cazinou.
8 februarie 1916 - George Enescu îşi începe seria concertelor la Constanţa.

[modifică] Evoluţie demografică

1879: 10,419
1900: 13,000
1910: 27,000
1930: 59,000
1950: 80,000
1970: 172,000
1985: 319,000
2005: 310.471

[modifică] Politică şi administraţie

Barierele lui Mazăre, locul de unde începe distracţia

Oraşul are o suprafaţă administrativă de 1.121,66 km² la care se adaugă o plajă de 6 km şi principalul port al României la Marea Neagră, cu 3.182 ha (uscat şi acvatoriu).

Primarul municipiului este Radu Ştefan Mazăre (din anul 2000). Cei doi viceprimari sunt membri PSD. Consiliul local al municipiului Constanţa este compus din 27 de consilieri, împărţiţi astfel:

	Partid	Locuri	Componenţa Consiliului
	Partidul Social Democrat	15
	Alianţa Dreptate şi Adevăr (6 PNL şi 3 PD)	9
	Partidul România Mare	3

[modifică] Oraşe înfrăţite

[modifică] Personalităţi

Cetin Ametcea, important blogger roman
Simona Amânar, gimnastă
Pavel Chihaia, scriitor
Jean Constantin, actor
Răzvan Florea, inotator, medaliat cu bronz la proba de 200m spate la Olimpiada de la Atena (2004)
Mugur Grosu, poet, publicist, artist pastic
Andrei Gheorghe, realizator radio-TV
Gheorghe Hagi, jucător de fotbal, antrenor, legenda a fotbalului romanesc
Andrei Pavel, jucător de tenis
Cătălina Ponor, gimnastă, triplă medaliată cu aur la Olimpiada de la Atena (2004)
Grigore Şoitu, poet, publicist
Florin Şlapac, scriitor, poet si traducator
Harry Tavitian, muzician de jazz, pianist
George Vasilievici, poet, publicist

[modifică] Personalităţi care au trăit aici

Publius Ovidius Naso

[modifică] Echipe de sport

HCM Constanţa (handbal)
Farul Constanţa (fotbal)
VCM Constanta (volei)
Futsal Constanta (fotbal in sala)

[modifică] Alte informaţii

Oraşul Constanţa este deservit de Aeroportul Internaţional Mihail Kogălniceanu (CND) situat în localitatea Mihail Kogălniceanu şi nod feroviar cu staţie de triaj Palas în vestul oraşului şi un alt triaj pentru port. În schimb, în sens opus tranziţiei energetice europene, oraşul Constanţa trece de la transportul colectiv electric la autobuze consumând carburanţi pe bază de hidrocarburi.