Shanghai
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Abrevieri: 沪 sau 申 (pinyin: Hù sau Shēn) | |
 |
|
 |
|
| Administraţie | Municipiu |
| Partidul Comunist Chinez Secretar Shanghai | Chen Liangyu |
| Primar | Han Zheng |
| Suprafaţă | 6,340.5 km2 |
| Populaţie (2003) - Zonă metropolitană - Densitatea populaţiei |
17.420.000 9,838 milioane 2.750 locuitori/km² |
| PIB (2003) - per capita |
CNY 625,1 miliarde CNY 36500 |
| Etnii principale (2000) | Han - 99% Hui - 0.4% |
| Floarea oraşului |
 |
| Districte | 19 |
| Districte la nivel de oraş | 220 |
| Cod poştal | 200000 - 202100 |
| Prefix telefonic local | 21 |
| ISO 3166-2 | CN-31 |
Shanghai (上海 în chineză, pronunţă Şanhai - 
ascultă pronunţia în chineza mandarin) este cel mai mare oraş din China şi un centru important comercial în Asia. Oraşul are o populaţie de 13,5 milioane de locuitori (2.133 locuitori/km2). Alături de Shenzhen şi Guangzhou, este motorul economic al Chinei.
Cuprins |
[modifică] Originea numelui
Cuvântul "Shanghai" este pronunţat deseori greşit ca /ʃɑ̃.gaj/, deşi ar trebui pronunţat /ʂɑŋ.xaɪ/, deoarece g nu se pronunţă, iar h se pronunţă ca jota spaniolă).
În dialectul vorbit în Shanghai, numele oraşului este Zanhe/zɑ̃hE/.
Numele are mai multe abrevieri:
- Hu (滬 ou 沪), ceea ce înseamnă « palisadă din bambus folosită pentru a pescui peşti »
- Shen (申) : în timpul perioadei regatelor luptătoare, regele Gaoli din regatul Chu (楚考烈王) a dăruit un domeniu lui Huang Xie (黃歇), numit şi seniorul Chunshen (春申君). Acest domeniu era situat în apropierea actualului Shanghai.
În traducere, Shanghai înseamnă « la mare ».
[modifică] Istorie
[modifică] Origini
Shanghai nu s-a numit întotdeauna astfel. Până la dinastia Sui, era numit satul Huating (華亭鎮). Sub dinastia Tang, a devenit prefectura Huating, înainte de a i se da numele actual sub dinastia Song.
Dată fiind locaţia sa strategică la vărsarea fluviului Yangzi Jiang, în centrul Chinei, şi vecinătatea cu oraşe cu o bogată tradiţie meşteşugărească (Suzhou, Hangzhou), Shanghai a devenit rapid un important oraş comercial.
[modifică] Ocupaţia străină
Cu toate acestea, oraşul s-a dezvoltat din punct de vedere economic de-abia după Războiul opiumului şi ocupaţia străină asupra sa.
În timpul primului război al opiumului, forţele britanice au ocupat temporar oraşul. Războiul s-a terminat în 1842 prin Tratatul de la Nankin, care stabilea deschiderea pentru comerţ a porturilor chinezeşti, printre care şi Shanghai. Prin Tratatul Bogue, în 1843 şi Tratatul sino-american de la Wangxia, în 1844, anumite naţiuni străine au avut dreptul să se stabilească pe terioriul Chinei: este începutul concesiunilor străine.
Odată cu Rebeliunea Taiping în 1850, Shanghai a fost ocupată de o triadă asociată acestei mişcări, numită "Societatea Săbiilor Mici". Deoarece războiul continua în provincie, mulţi chinezi s-au refugiat în oraş, deşi teoretic acest lucru era interzis. În 1854 au fost introduse legi noi, care permiteau chinezilor să cumpere terenuri în oraş, ceea ce a provocat o explozie imobiliară. În acelaşi an a avut loc prima reuniune a Consiliului Municipal din Shanghai, care trebuia să administreze concesiunile străine. În 1863, colonia americană şi cea britanică s-au unit pentru a forma Concesiunea Internaţonală, iar francezii au creat Concesiunea franceză.
Jocurile de noroc, drogurile şi prostituţia sunt atunci cele mai importante activităţi ale oraşului, ceea ce i-a adus supranumele de "cel mai mare bordel al lumii". Cel mai cunoscut şef al Mafiei din acea vreme, Du Yuesheng, îşi conducea afacerile colaborând cu poliţia concesiunii franceze.
După războiul sino-japonez din 1894-95, Tratatul de la Shimonoseki va permite japonezilor să se adauge forţelor ocupante. Ei au creat în Shanghai primele uzine din oraş.
Această perioadă a marcat profund identitatea culturală a oraşului, contribuind în anii 20-30 la înflorirea artelor, cinematografului, teatrului şi la crearea primului grup chinez de jazz. Cântăreaţa şi actriţa Zhou Xuan este fără îndoială cea mai emblematică figură a epocii. Tot în Shanghai a fost creat Partidul Comunist Chinez în 1921 şi au fost organizate primele greve muncitoreşti.
Sob Republica Chinei, Shanghai a devenit oraş special în 1927, şi municipiu în mai 1930. Oraşul era ăn acel moment centrul financiar al Asiei, unde dolarii mexicani erau tranzacţionaţi în masă după criza bursieră din 1929. Marina japoneză a bombardat oraşul pe 28 ianuarie 1932. Versiunea oficială era că bombardamentele au avut loc pentru a reprima protestele studenţeşti iscate după Incidentul Manciuriei. Japonezii au pierdut controlul asupra oraşului după Bătălia de la Shanghai din 1937.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Shanghai a devenit un centru pentru regfugiaţii din europa, fiind singurul oraş deschis necondiţionat pentru evrei. C toate acestea, sub presiunea aliaţilor nazişti, japonezii au pus toţi evreii într-un ghetou mizer în 1941.
[modifică] Instaurarea comunismului
Când la putere a ajuns Partidul Comunist Chinez, oraşul a fost considerat un simbol al capitalismului şi a intrat într-o perioadă de "hibernare", fiind aproape uitat de toată lumea. În urma reformelor lui Deng Xiaoping, oraşul a fost pus din nou în valoare.
[modifică] "Perla Orientului" renaşte
Într-un deceniu, "Perla Orientului" a redevenit un centru economic de primă mână. În 2005, 20% din producţia industrială a Chinei a provenit din Shanghai. Oraşul doreşte astăzi să devină centrul financiar al Chinei.
Pe 26 februarie 2002, Chen Liangyu (46 ani) a fost ales ca primar al oraşului de către delegaţii la cea de-a cincea sesiune a celui de-al unsprăzecelea Congres al poporului. A devenit apoi Secretar al organizaţiei de partid din oraş, înlocuindu-l pe Huang Ju. Acest post important este de obicei însoţit de un loc în Biroul politic al Partidului. Acest lucru s-a întâmplat şi cu Chen Liangyu la cel de-al XVI-lea congres al Partidului Comunist Chinez.
Pe 3 decembrie 2002, Shanghai a fost desemnată să organizeze Expoziţia Universală 2010, care va avea loc pentru prima dată după 151 de ani, într-o ţară în curs de dezvoltare.
[modifică] Economie
Shanghaiul este centrul financiar şi economic a Chinei, deşi a început reforme economice abia în 1992, aproximativ 10 ani după alte oraşe sau provincii chinezeşti.
Este poarta Chinei către lume.
[modifică] Programul oficial de dezvoltare
Înainte de 1992, majoritatea fondurilor oraşului mergeau la Beijing, capitala republicii, în timp ce Shanghaiul era un oraş relativ nedezvoltat şi sărac. Pe 5 august 2002, noul primar al oraşului, Chen Liangyu a declarat că doreşte "să facă din oraş, în următorii 3 ani, placa turnantă a pietei financiare interne a Chinei, a circulaţiei de capitalui şi a gestiunii de fonduri, precum şi unul din centrele financiare importante pe plan mondial, pentru cel puţin 10 sau 20 de ani."
În ziua de astăzi, oraşul contribuie cu aproximativ de 20-25% la bugetul naţional total, fiind acum cel mai dezvoltat oraş din China şi printre cele mai bogate. PIB-ul pe cap de locuitor este în jur de 18,000 euro, cam la aproximativ acelaşi nivel ca Portugalia şi de aproximativ trei ori şi jumătate mai mare ca PIB-ul pe locuitor a Chinei. Ritmul creşterii economice este fenomenal: peste 15% anual (faţă de aproximativ 9% pentru întreaga ţară).
Cererea de curent electric creşte la o rată atât de mare, încât oraşul are pene de curent în mod frecvent.
O altă problemă de care se plâng oamenii de afaceri este infrastructura de Internet, care deşi se extinde rapid, nu face faţă cererii imense datorate de economia digitală.
[modifică] Construcţiile
Shanghai este cel mai mare şantier urban de construcţii din lume. O machetă gigant a oraşului este vizibilă într-o clădire specială din Piaţa Poporului. La ora actuală, oraşul se mândreşte deja cu peste 640 de zgârie-nori, in timp ce alţi 300 sunt în construcţie, majoritatea în noul cartier Pudong.
În 2007, Shanghai va avea al doilea zgârie-nori ca înălţime din lume, dupa Taipei 101, şi anume Shanghai World Financial Center cu 492m.
Cartierul ultramodern Pudong găzduieşte industrii de vârf (microelectronică şi biotehnologie) alături de numeroase instituţii financiare (de unde şi sumedenia de zgârie-nori]). Aici, arhitectura modernă are un stil unic, mai ales la etajele superioare, unde există mai multe resturante asemănătoare cu nişte farfurii zburătoare.
Totuşi, trebuie precizat că rata de ocupare a birourilor din oraş este destul de scăzută.
 Cartierul Pudong |
 Zgârie-nori în Pudong |
 Zgârie-nori în Pudong |
 Zgârie-nori în Pudong |
 Skyline al cartierului Lujiazui |
 Clădirea Jinmao, cu 421 m înălţime cea mai înaltă din China şi pe locul cinci în lume |
 Shanghai World Financial Center |
 Bulevardul Bund noaptea| |
 Bulevardul Nanjing noaptea |
 Cartierul Puxi |
 Zgârie-nori în Puxi |
[modifică] Transport
Shanghaiul are, în comparaţie cu alte oraşe din Asia, un sistem de transport în comun excelent. În oraş, sunt peste 1.000 de linii de autobuz şi patru linii de metrou (metroul fiind în construcţie). Până în 2010, Shanghaiul va avea în jur de 12 linii de metrou, rivalizând metropole ca şi Londra, Paris şi New York.
Trei linii majore de cale ferată se intersectează la Shanghai : Beijing-Shanghai (京滬), Shanghai-Hangzhou (滬杭) şi Xiaoshan-Ningpo (蕭甬 xiao1 yong3).
 Sala de aşteptare, Aeroportul Internaţional Pudong |
 Transrapid la aeroport |
Oraşul a şi fost primul din lume cu un serviciu de tren Maglev (levitaţie magnetică), care în prezent face legătura între Aeroportul Internaţional Pudong şi gara Long Yang în doar 8 minute pentru o distanţă de 30 km. Maglevul a fost construit de Transrapid, o companie europeană din Germania, creată de Siemens şi ThyssenKrupp.
[modifică] Aeroportul
Shanghaiul are două aeroporturi: Pudong şi Honggiao.
Noul aeroport Pudong, inaugurat în 1999, dispune deocamdată doar de un singur terminal şi două piste, dar în viitor va putea primi 80 de milioane de pasageri anual, dispunând de patru piste şi patru terminale. Cea de-a doua companie aeriană chineză ca mărime (China Eastern) îşi are baza pe acest aeroport.
[modifică] Portul
După ce a depăşit portul din Rotterdam în 2003, cel din Hong Kong în 2004, şi cel din Singapore în 2005, Shanghai este, mulţumită dinamismului Chinei, cel mai mare port al lumii. În acelaşi timp, este deja foarte aglomerat, având o rată de creştere a traficului de 30% anual.
Deoarece vechiul port nu se mai putea extinde, în 2000/2001, s-a decis construirea unui nou port în apa adâncă de lângă insulele Yangshan în largul oraşului. Acest port urmează să fie legat de cartierul Guoyuan printr-un pod gigantesc — podul Donghai, cel mai lung din lume la cei 32,5 kilometri ai săi. Podul va avea numai puţin de 470 de picioare, dintre care unele puse la o adâncime de 100 de metri şi va costa 14-15 miliarde de Euro.
[modifică] Universităţi
Shanghai găzduieşte unele din cele mai importante şi vechi universităţi din China.
[modifică] Naţionale
- Universitatea Jiao Tong din Shanghai (上海交通大学) (founded in 1896)
- Şcoala medicală a universităţii Jiao Tong din Shanghai (fosta A doua universitate medicală din Shanghai, fondată în 1896) (上海交通大学医学院, 原上海第二医科大学)
- Universitatea Fudan (复旦大学) (fondată în 1905)
- Colegiul medical al universităţii Fudan (fosta Universiatate medicala din Shanghai, fondată în 1927) (复旦大学上海医学院, 原上海医科大学医学院）
- Universitatea Tongji (同济大学) (fondată în 1907)
- Universitatea normală a estului Chinei (华东师范大学)
- Universitatea de ştiinţă şi tehnologie a Estului Chinei (华东理工大学)
- Universitatea de politică şi drept a Estului Chinei (华东政法学院)
- Universitatea Donghua (东华大学)
- Universitatea de studii internaţionale din Shanghai (上海外国语大学)
- Universitatea de finanţe şi economie din Shanghai (上海财经大学)
- China Europe International Business School (中欧国际工商学院)
[modifică] Publice
- A doua universitate militară de medicină (第二军医大学)
- Universitatea pedagogică din Shanghai (上海师范大学)
- Conservatorul din Shanghai (上海音乐学院)
- Academia de teatru din Shanghai (上海戏剧学院)
- Universitatea din Shanghai (上海大学)
- Universitatea maritimă din Shanghai (上海海运学院)
- Universitatea de transporturi din Shanghai (上海交通大学)
- Universitatea de energetică din Shanghai (上海电力学院)
- Universitatea de ştiinţă şi tehnologie din Shanghai (上海理工大学)
- Universitatea de inginerie din Shanghai (上海工程技术大学)
- Institutul tehnologic din Shanghai (上海应用技术学院)
- Universitatea de piscicultură din Shanghai (上海水产大学)
- Institutul de comerţ exterior din Shanghai (上海对外贸易学院)
- Institutul de educaţie fizică din Shanghai (上海体育学院)
- Universitatea de comerţ Shanghai Lixin (上海立信会计学院)
[modifică] Private
- Universitatea Shanda (上海杉达学院)
[modifică] Oraşe înfrăţite
Shanghai este înfrăţit cu următoarele oraşe:
Din 1985: Chicago, Statele Unite ale Americii
Din 1986: Casablanca, Maroc
Din 1990: Ho Chi Minh, Vietnam
Din 1993: Busan, Corea de Sud
Din 1994: Dunedin, Noua Zeelandă
Din 2000: Liverpool, Regatul Unit
Din 2005: Cork, Irlanda
Valparaiso, Chile
KwaZulu, Africa de Sud
| Diviziuni la nivel de provincie administrate de Republica Populară Chineză |  |
|
|---|---|---|
| Provincii: | Anhui | Fujian | Gansu | Guangdong | Guizhou | Hainan | Hebei | Heilongjiang | Henan | Hubei | Hunan | Jiangsu | Jiangxi | Jilin | Liaoning | Qinghai | Shaanxi | Shandong | Shanxi | Sichuan | Taiwan | Yunnan | Zhejiang | |
| Autonomous Regiuni: | Guangxi | Mongolia interioară | Ningxia | Tibet | Xinjiang | |
| Municipalităţi: | Beijing | Chongqing | Shanghai | Tianjin | |
| Regiuni administrative speciale: | Hong Kong | Macao | |
| Vezi şi: Statutul politic al Taiwanului şi Provincia Taiwan (Republica Populară Chineză) | ||
