Insurecţia din Polonia Mare (1918-1919)
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Insurecţia din Wielkopolska (Polonia Mare) din 1918 – 1919 (în limbile poloneză: powstanie wielkopolskie 1918–19 roku; germană: Großpolnischer Aufstand) cunoscută şi ca Războiul Posnańian), a fost o insurecţie militară a polonezilor din Wielkopolska (Polonia Mare), (cunoscută şi ca Marele Ducat al Poznańului ori Provinz Posen) împotriva Germaniei şi Prusiei.
Cuprins |
[modifică] Cadru general
După a treia împărţire a Poloniei din 1795, Polonia a încetat să existe ca stat independent. Din 1795 până la începutul primului război mondial, au avut loc mai multe ridicări la luptă ale polonezilor în încercarea lor de a recâştiga independenţa pierdută. După insurecţia din Polonia Mare din 1806 a fost creat Ducatul Varşoviei, care a rezistat opt ani mai înainte de a fi împărţit din nou între Prusia şi Rusia.
La sfârşitul primului război mondial, preşedintele SUA Woodrow Wilson propunea un program politic cunoscut ca Cele paisprezece puncte, program respins de naţiunile europene, care nu erau dispuse să cedeze teritorii sau putere. De exemplu, deşi politicienii germani semnaseră armistiţiul care dusese la încetarea focului din 11 noiembrie 1918, marea masă a germanilor considerau că războiul nu fusese pierdut, dar că în schimb au fost trădaţi de liderii lori. Germania semnase Tratatul de la Brest-Litovsk cu Rusia Bolşevică prin care se punea capăt războiului între cele două puteri pe frontul de răsărit şi se trasau noi frontiere în regiune. Regatul României fusese de asemenea scos din luptă după semnarea Păcii de la Bucureşti. Pe frontul de vest, situaţia nu a părut majorităţii germanilor disperată, în condiţiile în care Germania era victorioasă în răsărit şi putea să-şi folosească militarii redistribuiţi din această zonă. În aceste condiţii, din momentul semnării armistiţiului până la cel al ratificării Tratatululi de la Versailles în 1920, numeroase probleme legate de suveranitate şi teritorii au rămas nerezolvate.
Propunera lui Wilson pentru recrearea unei Polonii independente nu stabilea graniţele ţării într-un mod care să convină tuturor părţilor interesate. Cea mai mare parte a teritoriului polonez care intrase în stăpânirea Prusiei în secolul al XVIII-lea era revendicată de Germania, în vreme ce cea mai mare parte a teritoriului rămas era revendicată de Rusia sau Austro-Ungaria. Zona revendicată de Germania includea teritoriul Poloniei Mari, (aşa numita Provincie Posen), şi oraşul industrial Posen/Poznań. Populaţia majoritară poloneză din zonă trăia în incertitudine cu privire la viitorul lor.
[modifică] Insurecţia
Nu se poate spune cu siguranţă care a fost scânteia care a declanşat insurecţia, dar mulţi polonezi atribuie acest rol discursului ţinut de pianistul polonez Ignacy Paderewski pe 27 decembrie 1918 şi contramăsurilor germanilor. Este încă o problemă disputată care parte – cea germană sau cea poloneză – poate fi făcută vinovată de deschiderea ostilităţilor.
Polonezii începuseră pregătiri serioase în vederea declanşării unei insurecţii imediat după abdicarea Kaiserului Wilhelm al II-lea de pe 9 noiembrie 1918 şi proclamarea Republicii de la Weimar. După numai câteva ore de la discursul lui Paderewski, locuitorii polonezi ai Poznańululi şi ai altor oraşe iniţiaseră insurecţia împotriva Germaniei.
Forţele insurecţionale erau formate din voluntari veterani ai primului război mondial şi din membrii Polska Organizacja Wojskowa (Organizaţia Militară Poloneză) din zona ocupată de Prusia la ultima împărţire a Poloniei, urmaşa Straż Obywatelska (Garda cetăţenească), redenumită mai târziu Straż Ludowa (Garda populară). Corpul diriguitor al forţelor insurecţionale era Naczelna Rada Ludowa (Înalta Radă Populară). La început, membrii acestui consiliu au fost împotriva declanşării insurecţiei, dar au terminat prin a o sprijini câteva zile mai târziu, (în mod neoficial – 3 ianuarie 1919, iar în mod neoficial 8 – 9 ianuarie 1919). Comandanţi militari au fost numiţi căpitanul (mai târziu maiorul) Stanisław Taczak şi generalul Józef Dowbor-Muśnicki.
Coordonarea în timp a insurecţiei a ţinut mai degrabă de întâmplare, deoarece, între octombrie 1918 şi primele luni ale anululi 1919, Germania era slăbită de de conflictele interne, cu soldaţii şi marinarii militari răsculându-se împotriva monarhiei şi a generalilor incapabili. După semanrea armistiţiului din 11 noiembrie 1918, situaţia din Germania s-a complicat prin izbucnirea revoluţiei.
Până pe 15 ianuarie 1918, forţele rebele poloneze au reuşit să preia controlul asupra celei mai mari părţi a Provinciei Posen, intrând în lupte grele cu armata germană regulată şi cu forţele Grenzschutz, până în momentul încetării focului pe frontul de vest de pe 16 februarie. Delegaţia franceză a silit Germania şi alte ţări să recunoască Armata din Polonia Mare ca forţă aliată. Înaltul comandament din Poznan a fost subordonat guvernului de la Varşovia pe 25 mai 1919, iar frontul din Polonia Mare a încetat să existe pe 8 martie acelaşi an. Soarta teritoriului Poloniei Mari a fost dezbătută în timpul tratativelor de pace şi soluţia a fost înscrisă în Tratatul de la Versailles.
[modifică] Evaluare critică
Insurecţia din Polonia Mare este una dintre cele două insurecţii încununate de succes: prima a fost cea din 1806, care a fost terminată de intrarea armatelor napoleoniene în ţară. Trebuie spus că insurecţia, împreună cu pierderile teritoriale de după război consfinţite de Tratatul de la Versailes, au fost cauzele puternicilor tensiuni cu Republica de la Weimar, care revendica teritorii populate majoritar de germani, aşa cum era zona Oraşului Liber Danzig/Gdańsk sau cea a Coridorului polonez dintre Prusia Răsăriteană şi restul Germaniei. Astfel de conflicte aveau să fie exploatate în viitor de Führerul nazist, Cancelarul Adolf Hitler. Conflictele polono-germane aveau să ajungă la paroxism în 1939, când Al treilea Reich a invadat Polonia.
[modifică] Epilog
- Locotenentul Jan Rzepa, ultimul luptător în viaţă din insurecţia din Polonia Mare s-a stins din viaţă pe 24 martie 2005, la vârsta de 106 ani.
[modifică] Bibliografie
- Antoni Czubinski, Powstanie Wielkopolskie 1918–1919. Geneza-charakter-znaczenie, Poznań, 1978
- Antoni Czubiński, Rola Powstania Wielkopolskiego w walce narodu polskiego o powstrzymanie niemieckiego parcia na wschód, Przeglad Zachodni, 1968, nr. 5-6
- A.Czubiński, Z.Grot, B.Miśkiiewcz, Powstanie Wielkopolskie 1918–1919. Zarys dziejów, Varşovia 1978
- K.Dembski, Wielkopolska w początkach II Rzeczypospolitej. Zagadnienia prawno-ustrojowe, Poznań 1972
- Roman Dmowski, Polityka polska i odbudowanie państwa 1925
- Z.Grot , Powstanie wielkopolskie 1918–1919, Poznań 1968
- Z.Grot, I.Pawłowski, M.Pirko, Wielkopolska w walce o niepodległość 1918–1919. Wojskowe i polityczne aspekty Powstania Wielkopolskiego, Varşovia 1968
- P.Hauser, Niemcy wobec sprawy polskiej X 1918–VI 1919, Poznań 1984
- K.Kandziora, Działalność POW w Poznaniu. Przyczynek do historii Polskiej Organizacji Wojskowej zaboru pruskiego w latach 1918–1919, Varşovia 1939
- S.Kubiak, Niemcy a Wielkopolska 1918–1919, Poznań 1969
- Materiały Sesji Naukowej z okazji 50-lecia Powstania Wielkopolskiego 1918/1919, Zaszyty Naukowe UAM 1970, Historia t.10
- Witold Mazurczak, Anglicy i wybuch powstania wielkopolskiego. Z dziejów genezy brytyjskiej misji płka H.H.Wade'a w Polsce, în: Antoni Czubiński , Polacy i Niemcy. Dziesięć wieków sąsiedztwa, PWN, Varşovia 1987
- Janusz Pajewski, Rodział XXII. Powstanie Wielkopolskie, în: J.Pajewski, Odbudowa państwa polskiego 1914–1918, Varşovia 1985,
- Janusz Pajewski, Znaczenia Powstania Wielkopolskiego dla odbudowy Państwa Polskiego w 1918 r., Zeszyty Naukowe UAM, Historia 1970, vol.10
- S.Rybka, Zerwane pęta. Wspomnienia z dni rewolucji niemieckiej i powstania polskiego 1918-1919, Poznań 1919
- A.Rzepecki, Powstanie grudniowe w Wielkopolsce. 27 XII 1918, Poznań 1919
- Z.Wieliczka, Wielkopolska w Prusy w dobie powstania 1918/1919, Poznań 1932
- Z.Wroniak, Paderewski w Poznaniu, Kronika Miasta Poznania 1959, nr 4
- H.Zieliński, Rola powstania wielkopolskiego oraz powstań śląskich w walce o zjednoczenie ziem zachodnich z Polską; (1918-1921), în: Droga przez Półwiecze.
Format:Insurectii din Polonia Mare
