Katorga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Katorga (în limba rusă: ка́торга, din limba greacă: κάτεργον – katergon = galeră) a fost un sistem de detenţie grea în colonii penitenciare în Imperiul Rus. Prizonierii erau trimişi în lagăre din zonele îndepărtate, nepopulate ale Siberiei, (locuri în care, de obicei, nu se aşezau coloniştii voluntari în număr suficient de mare), fiind forţaţi să presteze munci grele. Sitemul katorga a început să funcţioneze din secolul al XVII-lea şi a fost preluat de bolşevici, fiind transformat în ceea ce avea să fie numit în epoca sovietică Gulag.

Cuprins

1 Istoric
2 Comparaţii
3 Condamnaţi faimoşi din katorgi
- 3.1 Ruşi
- 3.2 Polonezi
4 Bibliografie
5 Legături externe

[modifică] Istoric

Spre deosebire de lagărele de concentrare, "katorga" ţinea de sistemul judiciar normal , dar amândouă aveau caracteristici comune: privarea de libertate, facilităţi reduse, (spre deosebire de închisori) şi prestarea de muncă forţată necalificată sau prea puţin calificată.

Katorgile au fost înfiinţate în secolul al XVII-lea în zonele nepopulate din Siberia şi din Orientul Îndepărtat Rus, în care existau doar câteva oraşe şi resurse limitate de hrană. În ciuda amplasării în zone izolate, au existat cazuri în care anumiţi prizonieri au reuşit să evadeze cu succes şi să ajungă în zonele populate. Încă din aceste timpuri, Siberia şi-a căpătat faima tristă de loc de pedepsire, care avea mai apoi, în vremurile sovietice, să devină şi mai înspăimântătoare, odată cu dezvoltarea lagărelor de muncă ale Gulagului.

După reforma sistemului penal rusesc din 1847, exilul şi katorga au devenit pedepse obişnuite pentru participanţii la revoltele naţionale din Imperiul Rus. Printre cei deportaţi în katorgile din Siberia au fost numeroşi polonezi, care aveau să fie porecliţi sibiriaci. Unii dintre aceşti deportaţi aveau să rămână în Siberia, formând minoritatea poloneză din regiune.

Cea mai obişnuită ocupaţie în katorgi era mineritul şi exploatarea lemnului. Unul dintre proiectele realizate cu munca prizonierilor din katorga a fost drumul de căruţe Amur (Амурская колесная дорога), considerat un succes al organizării muncii penale.

Anton Cehov a vizitat aşezările penale ale katorgilor din Sahalin şi a descris condiţiile de viaţă de aici în cartea Insula Sahalin. El a criticat obtuzitatea şi incompetenţa oficialităţilor în privinţa condiţiilor grele de viaţă, a risipei de fonduri guvernamentale şi a productivităţii scăzute a muncii. Alexandr Soljeniţîn, în cartea sa despre lagărele de muncă sovietice Arhipelagul Gulag, l-a citat de multe ori pe Cehov, pentru a demonstra teribila deteriorare a condiţiilor de viaţă şi de muncă a celor pedepsiţi în epoca gulagurilor, prin comparaţie cu cei din katorgile ţariste.

Piotr Kropotkin, pe vremea când era aghiotantul guvernatorului Transbaikaliei, a fost trimis să inspecteze închisorile de stat din zonă şi a descris mai târziu ceea ce a văzut în cartea În închisorile franceze şi ruse.

După revoluţia din 1917, modelul sistemului penal ţarist a fost preluat de bolşevici, care aveau să-l transforme în sistemul lagărelor de muncă al gulagului.

[modifică] Comparaţii

Munca penală a fost o pedeapsă obişnuită de-a lungul istoriei în mai multe ţări. Există asemănări între katorgile ruse, închisorile americane, care îşi trimiteau prizonierii la muncă înlănţuiţi şi încătuşaţi, sau aşezările obligatorii de muncă din Australia, care au jucat un rol important în dezvoltarea ţării. În toate aceste cazuri, munca penală era gândită şi din punct de vedere al scăderii costurilor întreţinerii condamnaţilor.

[modifică] Condamnaţi faimoşi din katorgi

(Aceasta este o listă incompletă.)

[modifică] Ruşi

Fiodor Dostoevski, închis între 1849 şi 1854 pentru activităţi revoluţionare împotriva ţarului Nicolae I. Dostoevski a renunţat la convingerile de stânga în această perioadă, devenind un conservator şi credincios extremist.
Felix Dzerjinski, cel care avea să fie fondatorul Ceka, închis (şi evadat) de două ori în 1897 şi 1900 pentru activităţi revoluţionare.
Peter Kropotkin, om de ştiinţă rus şi anarhist.
Vladimir Ilici Lenin, cel mai faimos revoluţionar rus. S-a afirmat că a reuşit să evadeze de două ori din detenţie.
David Riazanov (1891-1895), narodnic în vremea ţaristă, fondatorul de mai târziu al Institutului Marx-Engels