Lagăr de muncă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Un lagăr de muncă este un tip de penitenciar, unde condamnaţii îşi ispăesc pedepsele prin muncă corecţională. Lagărele de muncă au numeroase trăsături comune cu scalvia şi cu închisorile. Condiţiile de viaţa în lagărele de muncă variază foarte mult funcţie de stăpânii respectivului stabiliment.

Pe durata stalinismului, lagărele de muncă din Uniunea Sovietică purtau numele oficial de "lagăre de muncă corecţională". Existau şi "colonii de muncă corecţională", acestea fiind destinate condamnaţilor care aveau de ispăşit pedepse mai uşoare.

[modifică] Lagărele de muncă cele mai cunoscute

• În Imperiul Rus funcţiona un sistem de lagăre de muncă obligatorie numite katorga, aflate în zonele îndepărtate ale Siberiei, parte a sistemului penitenciar obişnuit. Condiţiile din acele lagăre erau grele, nefiind totuşi comparabile cu condiţiile din lagărele staliniste.

• Guvernele sovietice au preluat sistemul katorga şi l-au dezvoltat la o scară nemaivăzută, organizând în cele din urmă agenţia GULAG-ului pentru a conduce lagărele. Aceste lagăre erau vestite pentru condiţiile de viaţă extrem de dure, şansele de supravieţuire ale unui nou venit erau de sub 20% într-unele dintre ele. În timpul şi după Marea Epurare, lagărele din Gulag au găzduit milioane de condamnaţi. Stalin a folosit lagărele atât ca sursă de forţă de muncă ieftină, dar şi pentru exterminarea indezirabililor. În 1954, la un an după moartea lui Stalin, noul guvern sovietic condus de Nikita Hruşciov a început să elibereze prizonierii politici şi să închidă lagărele. Până la sfârşitul deceniului, practic toate "lagărele de muncă corecţională" au fost închise. În mod oficial, GULAG-ul a fost desfiinţat de Ordinul nr. 20 al MVD din 25 ianuarie 1960. De fapt, lagărele de muncă mai există şi în ziua de azi în Rusia. Unul dintre cei mai cunoscuţi prizonieri este Mihail Ciodorkovski, fostul om de afaceri şi proprietar al Yukos.

• La începutul secolului al XX-lea, Imperiul Japonez a folosit munca forţată a milioane de civili din ţările pe care le-a cucerit, precum şi a prizonierilor de război, în special în timpul celui de-al doilea război chino-japonez şi în răboiul din Pacific în proiecte precum a fost calea ferată a morţii. Sute de mii de oameni au murit ca urmare a epuizării, malnutriţiei, diverselor boli şi violenţei, care erau lucruri obişnuite în aceste lagăre. (Vezi de asemenea: Crime japoneze de război.)

• Naziştii s-au folosit de numeroase lagăre de concentrare de o brutalitate nemaîntâlnită, care asigurau forţă de muncă gratuită pentru industrie şi pentru alte scopuri, pe durata celui de-al doilea război mondial. Au fost mai multe categorii de Arbeitslager, pentru diferite categorii de prizonieri.

Un exemplu foarte important este complexul de lagăre de muncă Mittelbau-Dora unde se produceau rachetele V-2. (Vezi şi: Lista lagărelor de concentrare germane).

• Partidul Comunist Chinez a folosit mai multe lagăre de concentrare pentru unele tipuri de crime. Mulţi lideri ai Chinei au fost închişi în lagăre de muncă după diverse epurări. Printre aceştia s-au numărat şi Deng Xiaoping şi Liu Shaoqi. Totuşi, condiţiile din lagărele chinezeşti s-au îmbunătăţit mult şi au devenit mai suportabile odată cu trecerea timpului. Prizonierii participă la forme de reabilitare.

• Kmerii Roşii au condus lagăre de muncă în Cambodgia după ce au cucerit puterea, având ca scop declarat "reabilitarea" clasei burgheziei, clasă pe care o defineau extrem de vag şi foarte cuprinzător.

• În România comunistă, lagărele de muncă au fost folosite pentru construirea unor proiecte precum Canalul Dunăre-Marea Neagră şi desecarea Insulei Mari a Brăilei, locuri în care duşmanii regimuluii erau "reeducaţi" prin muncă forţată. Mulţi dintre cei care au participat la aceste proiecte nu au supravieţuit.