Piotr Kropotkin
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Piotr Alexeevici Kropotkin (n. 1842 - d. 1921) a fost un anarhist rus, continuator al mişcării anarhice, după Bacunin. Reprezentant al mişcării anarho-sindicaliste.
Se trage din familie de nobili. Este prinţ. Tatăl său se trage din familie de cneji ruşi, iar mama e fiica unui general rus. Este selectat într-un grup de 50 de copii, de paji care să slujească la curtea ţarului, având totodată parte de o educaţie aleasă. Rămâne acolo până în 1862. Pe baza lecturilor sale, are revelaţia că principala problemă a Rusiei e condiţia ţărănimii. Se înrolează în regimentul cazacilor siberieni. Începe astfel cartografierea Siberiei şi se îndrăgosteşte de geografie. Aceasta este perioada în care începe să scrie. În 1867, părăseşte armata.
După Comuna din Paris, adică după 1871, începe să scrie în favoarea comunei şi citind lucrările lui Bacunin, este atras de perspectiva anarhistă.
Intra în Internaţionala muncitorească. Este arestat, stă 2 ani în închisoare. Intră în cercurile anarhice din ţările europene prin care trece. Ajunge în Elveţia. În 1881, este expulzat ca urmare a declaraţiilor sale privind asasinarea ţarului Alexandru al 2-lea.
Ajunge în Anglia, după care în Franţa, unde este arestat. Fuge în Canada. În 1902 publică lucrarea sa fundamentală: Ajutorul reciproc ca factor de evoluţie. În 1905 e decepţionat de eşecul revoluţiei, se întoarce în Rusia. Kerenski îi face propunerea de a face parte din guvernul sau. Dar Kropotkin refuză.
Rămâne în Rusia până la sfârşitul vieţii. Moare în 1921. La moartea sa se produce ultima întâlnire a anarhiştilor ruşi.
