Marele Ducat al Finlandei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Mare Ducat al Finlandei a fost un stat care a existat între 1809–1917 ca parte a Imperiului Rus.

**Storfurstendömet Finland**
**Suomen suuriruhtinaskunta**
**Великое княжество Финляндское**
Stema Marelui Ducat al Finlandei
A existat între anii:	1809–1917
Capitala	Turku (1809–1812) Helsinki (1812–)
Capitala	!administrativă	Sankt Peterburg
Şeful statului	Marele Duce al Finlandei
Aria	— km² (—)
Populaţia	1.636.900 (1850)
Limbi oficiale	limba suedeză, iar din 1883, limba finlandeză limba rusă din 1809 până în 1863 şi din 1900 până în 1917)
Biserici oficiale	Evanghelică-Lutherană Finlandeză şi Ortodoxă Finlandeză
Moneda naţională	înainte de 1840, vechile monede suedeze, ruseşti şi 'kopeekka' finlandeză bătută în Turku din 1811. rubla (1840–1859) markka ca monedă divizionară a rublei (1860–1865) markka (1865–)

[modifică] Istoria

În 1581 a fost proclamat Marele Ducat (sau mai corect, Marele Principat) al Finlandei, când regele Johan al III-lea, care, pe vremea când era doar prinţ şi avea şi titlul de duce regal al Finlandei, extinsese în mod considerabil lista titlurilor auxiliare ale regilor Suediei. ("Sveriges, Götes och Vendes konung, storfurste till Finland, Karelen, Votski (Salonski) Pätin och Ingermanland i Ryssland och öfver de ester i Livland hertig"). Noul titlu de Mare Duce al Finlandei nu a dus la creşterea într-un fel sau altul a gradului de autonomie a Finlandei. În următoarele două secole, titlul de mare Duce al Finlandei nu a fost folosit de toţi succesorii lui Johan al III-lea. De exemplu, Carol al IX-lea a folosit titlul de Rege al finlandezilor. De obicei, titlul de Mare Duce al Finlandei nu era decât un titlu auxiliar al celui de Rege, folosit numai în ocaziile oficiale. Totuşi, în 1812, ca o subliniere a dorinţei de a menţine Finlanda în sfera de influenţă suedeză în faţa pretenţiilor ţariste tot mai evidente, regele Gustav Adolf al IV-lea şi-a ridicat fiul nou-născut la rangul de Mare Duce al Finlandei.

În timpul războiului finlandez dintre Rusia şi Suedia, cele patru stări din Finlanda ocupată au fost convocate în Dieta de la Porvoo pe 29 martie 1809 pentru a jura credinţă ţarului Alexandru I. Ca urmare a înfrângerii suedezilor în război şi a semnării tratatului de la Fredrikshamn de pe 17 septembrie 1809, Finlanda a devenit un Mare Ducat autonom, parte a Imperiului Rus. Pentru a pune fundaţiile unui ducat cu o autonomie destul de mare şi pentru a recăpăta controlul asupra aşa numitei Vechi Finlande, care fusese cucerită de Rusia în secolul precedent, consilierul imperial Gustaf Mauritz Armfelt, de origine etnică finlandeză, s-a dovedit foarte folositor.

Istoria Marelui Ducat poate fi caracterizată pe scurt după cum urmează:

1809–1862: ani ai consolidării, în timpul căruia autorităţile Marelui Ducat au reuşit să convingă curtea imperială rusă de loialitatea finlandezilor.
1863–1898: perioadă de creştere a independenţei, în timpul căreia a fost reînfiinţată Dieta Finlandei, iar limbii finlandeze i-a fost schimbat statutul, de la limbă a poporului de rând la limbă cu statut egal cel al limbii suedeze.
1899–1917: perioadă a încercărilor de rusificare a ţării, care, deşi s-au dovedit până în cele din urmă nişte insuccese, şi-au pus amprenta în mod negativ asupra relaţiilor dintre Finlanda şi Uniunea Sovietică.

Ţarul domnea în Finlanda ca monarh constituţional prin intermediul guvernatorului şi a unui Senat numit de el. Ţara nu s-a bucurat niciodată de un grad foarte mare de autonomie, până la proclamarea independenţei din 1917. În 1917, după victoria Revoluţiei din Februarie, guvernul Finlandei a luat măsuri pentru apărarea autonomiei regionale, dar şi pentru creşterea gradului de independenţă faţă de Rusia. Pe 6 decembrie 1917, la scurtă vreme după preluarea puterii de către bolşevici la Petrograd, Finlanda şi-a proclamat independenţa. Prinţul Friedrich Karl de Hesse-Kassel a fost ales rege, (în loc de mare duce), marcând noul statut al naţiunii. Prinţul nu a apucat să domnească nici măcar o zi, în cele din urmă fiind proclamată republica.

[modifică] Viaţa politică

Împăratul Rusiei domnea ca Mare Duce al Finlandei şi era reprezentat în Finlanda de de un Guvernator General. Senatul Finlandei era cel mai înalt corp conducător al Marelui Ducat. Interesele finlandeze erau reprezentate în Sankt Peterburg de Ministrul secretar de stat finlandez. Începând din 1863, Dieta Finlandei s-a întrunit în sesiuni regulate.

[modifică] Geografia

Pentru detalii, vedeţi articolul Geografia Finlandeivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Împărţirea teritorială-administrativă

Pentru detalii, vedeţi articolul Comitatele Finlandeivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Împărţirea administrativ-teritorială introdusă în 1634 de Suedia a rămas apropae neschimbată de-a lungul timpului.

Comitatul Uusimaa Uudenmaan lääni / Nylands län
Comitatul Häme Hämeen lääni / Tavastehus län
Comitatul Turku and Pori Turun ja Porin lääni / Åbo och Björneborgs län
Comitatul Viipuri Viipurin lääni / Viborgs län
Comitatul Mikkeli Mikkelin lääni / St. Michels län
Comitatul Kuopio Kuopion lääni / Kuopio län
Comitatul Vaasa Vaasan lääni / Vaasa län
Comitatul Oulu Oulun lääni / Uleåborg län

[modifică] Heraldica

Pentru detalii, vedeţi articolul Steagul Finlandeivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Pentru detalii, vedeţi articolul Stema Finlandeivedeţi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vedeţi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vedeţi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Stema Finlandei a fost stabilită la înmormântarea regelui Gustav Vasa în 1560 şi este în continuare folosită ca Stemă a Republicii Finlanda.

În al şaptelea deceniu al secolului al XIX-lea, discuţiile despre forma steagului finlandez au început să devină tot mai aprinse în cadrul mişcării fennoman. În 1863 au fost prezentate mai multe propuneri pentru drapelul naţional.[1] Cele mai importamnte două propuneri au fost cele bazate pe combinaţiile roşu/galben şi albastru/alb. Nici una dintre ele nu au ajuns să fie prezentate spre aprobare Dietei. Asta nu i-a împiedicat pe finlandezi să folosească diferite tipuri de drapele neoficiale, concepute ad-hoc.