Rutheniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Nume	Rutheniu
Simbol	Ru
Număr atomic	44
Masă atomică	101,07 u uam
Densitate	12370 kg/m3

Rutheniu sau ruthenium (lat.ruthenia = Rusia patria descoperitorului) este un element chimic care are simbolul Ru şi numărul de ordine 44 în sistemul periodic al elementelor, fiind o formă de tranziţie la metalele din grupa platinei.

Cuprins 1 Proprietăţi 2 Utilizare 3 Istoric 4 Răspândire 5 Legături chimice 6 Măsuri de protecţie 7 Legături externe

[modifică] Proprietăţi

Rutheniul este un metal solid sfărămicios de culoare alb cenuşie din grupa platinei, care se prezintă sub formă de agregate cristaline legate câte patru.
La temperatura camerei menţine suprafaţa exterioară lucioasă caracteristică metalelor.
Incălzit în prezenţa oxigenului la o formă incandescentă, se formează un oxid de ruthil toxic şi instabil, care devine în prezenţa luminii explosiv.
La o temperatură mai joasă de 100 °C rutheniul este stabill în toţi acizii anorganici, se dizolvă însă în baze ca Na₂O₂ şi NaClO₃ . La temperaturi înalte este oxidat în prezenţa halogenilor (ca clor, iod).
In amestec în cantităţi mici este folosit pentru creşterea durităţii platinei şi paladiumului, iar în aliajele de titan o adăugare de 0,1 % rutheniu măreşte considerabil rezistenţa faţă de coroziune.
Galvanizarea cu rutheniu se poate realiza prin procedeele de electroliză, Un aliaj de rutheniu-molibden are proptietăţi de supraconductor (conductor metalic cu reducerea minimală a rezistenţei electrice).

[modifică] Utilizare

• Contactele electrice în întrerupătoare prin adăugare de rutheniu în aliajele de platină şi paladiu creşte rezistenţa considerabil a acestor contacte la uzură.
• In aliajele de titan prin adăugare de rutheniu creşte rezistenţa aliajului la coroziune.
• Rutheniul poate fi folosit în multe reacţii chimice ca un catalizator (accelerator al reacţiei chimice).
• Oxidul de rutheniu în combinaţie cu sulfit de cadmiu în soluţii apoase de hidrogen sulfurat ( H₂S) poate fi descompus în prezenţa luminii.
• Combinaţii complexe de ruteniu cu substanţe organice au prorietăţi citostatice apreciate în tratamentul prin iradiaţii cu Ru-106 a bolilor tumorale.
• Procedeele de tratament galvanic cu rutheniu este folosit în scop decorativ.
• In ultimul timp rutheniul este folosit tot mai mult ca bijuterie,de asemenea şi în industria computerelor.

[modifică] Istoric

Rutheniul (denumirea provine din latină Ruthenia = Rusia patria descoperitorului său) Karl Ernst Claus care a descoperit metalul în anul 1844, demonstrând că după scufundarea platinei brute în apa regală (un amestec de acid azotic şi acid clorhidric) rămâne pe fund un sediment insolubil, acest sediment fiind un element nou.
Rutheniul este în 1827 descoperit de Berzelius şi Gottfried Osann, crea la fel dizolvă platină brută în apă regală, pe când Berzelius consideră acest sediment irelevant, Osann este convins că a descoperit trei metale noi, numind combinaţia rutheniu.
Acest procedeu este deja folosit în 1807 de Jedrzej Sniadecki numind elementul 44 Vestium mai târziu neputând demonstra acest lucru îşi retrage pretenţia de descoperitor.

[modifică] Răspândire

Frecvent rutheniul se află în minereul de platină din Ural precum şi din America de Nord şi America de Sud cantităţi mici se găsesc şi în Africa de Sud.
Pulberea de rutheniu se obţine printr-un procedeu complex, prin reacţia de reducere cu hidrogen a cloritului de amoniu-rutheniu, obţinerea metalului compact se obţine prin topirea pulberii în prezenţa argonului ca gaz protector.
Rutheniul se mai poate obţine din reactoarele atomice, acest tip de rutheniu fiind utilizat ca izotop radioactiv.

[modifică] Legături chimice

Legăturile rutheniului sunt foarte asemănătoare cu cele ale cadmiului, fiind cel puţin 8 faze (trepte) de oxidare cele mai frecvente fiind +2, +3 şi +4, cu complexul chimic cel mai Ruthenium(II)tris(bipyridin. Bipiridina este o substanţă organică formată din 2 molecule de piridină (o substaţă organică cu un nucleu benzoic heterociclic aromat cu formula chimică C₅H₅N ) cu mai multe izomere simetrice sau asimetrice

[modifică] Măsuri de protecţie

Tetraoxidul de rutheniu RuO₄ este la fel ca şi tetraoxidul de osmiu deosebit de toxic şi explosiv.
Din punct de vedere biologic până în prezent se consideră că ruteniul nu are nici un rol, metalul produce pete pe piele, se acumulează în oase, presupunându-se că are un efect cancerigen.

[modifică] Legături externe

• WebElements.com - Ruthenium
• EnvironmentalChemistry.com - Ruthenium
• Abbildung in der Elementansammlung von Pniok.de
• Rutheniumisotope
• Mineralienatlas:Ruthenium (Wiki)
• Sursa=http://de.wikipedia.org/wiki/Ruthenium

ro:Ruteniu