Uraniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Uraniul este un metal care face parte dintre elementele chimice care au jucat un rol deosebit la dezvoltarea energeticii nucleare prin proprietatea acestuia de a fisiona şi a elibera energie. Uraniul este destul de rãspândit în naturã sub forma diferitelor tipuri de minereuri (pechblendã, uraninit etc...). Uraniul este folosit actualmente drept combustibil nuclear sub forma Uraniului Metalic sau a unor compuşi chimici. În reactoarele atomice este folosit uraniul ca sursă de energie pentru producerea curentului electric. În reactorul atomic este produsă de fapt o explozie atomică controlată, prin aşa numiţii moderatori ( pot fi grafitul apa grea sau in anumite cazuri apa usoara) care au rolul de a incetini neutronii. În toate cazurile se pune problema obţinerii, fie a uraniului, fie a unor sãruri ale acestuia de puritate nuclearã. Impuritãţile (chiar urme, de exemplu bor, element cu sectiune de absorbtie foarte mare) pot duce la deranjamente grave, din cauza unor secţiuni de capturã mari. Datoritã acestui lucru apare necesitatea utilizãrii unei tehnologii a substanţelor pure. Uraniul formeazã o serie de oxizi, dintre care amintim pe cei mai importanţi: U3O8, UO3 si UO2. Primul se poate obţine din calcinarea diuranatului de amoniu şi azotatului de uraniu, UO3 rezultã prin calcinarea azotatului, iar UO2 prin reducerea UO3 cu H. Uraniul natural este un uraniu sarac in izotopul U235, izotop fisionabil utilizat la reactoare nucleare. In cazul reactoarelor cu moderator de grafit si apa usoara se pune problema imbogatirii uraniului, crescand concentratia in izotopul U235( care exista cam in proportie de 2-3% in uraniul natural, restul fiind U238 nefisionabil. In general , la imbogatirea uraniului, prima faza este amestecarea UF6 cu un gaz purtator( H2 sau He). Curentul de gaze este trecut printr-o centrifuga de imbogatire compusa dintr-un cilindru metalic care se roteste foarte repede(20000 rotatii/minut). Aici are loc separarea izotopilor dupa masele lor. Spre centrul cilindrului ajunge izotopul usor, U235 care paraseste cilindrul printr-o serie de conducte si ajunge intr-o uzina de procesare unde este transformat in oxizi.Izotopul U238 se va deplasa spre exteriorul cilindrului, loc de unde va fi colectat si va fi utilizat in general la prepararea unor reactivi de laborator[UO2(CH3COO)2,UO2(NO3)2] care nu trebuie sa contina izotopul periculos( emite si raze gamma) U235.

[modifică] Proprietati fizice

• Metal radioactiv, Izotopul U235 avand timpul de injumatatire de cca.760 de milioane de ani.
• Are densitate foarte mare , lucru care-l face sa fie utilizat ( izotopul U238) la fabricarea unor greutati mici ( de exemplu pentru giroscoape) dar cu masa mare, de asemenea izotopul mentionat se poate utiliza la fabricarea blindajelor pentru tancuri dar si pentru fabricarea munitiei( proiectile cu varf de uraniu). Dezavantajul munitiei de uraniu este contaminarea terenului la momentul exploziei, un lucru nedorit, praful de uraniu putand ajunge in organisme vii unde va provoca mutatii in celule si deci cancer(uraniul si toate radioelementele sunt cunoscute pentru proprietatile lor mutagene si cancerigene). In anumite cazuri uraniul se utilizeaza la ecranarea unor surse foarte puternice de radiatie ( de exemplu Cobalt 60, Cesiu 137)utilizate in radioterapie sau defectoscopie. Oxidul U3O8 are culoarea galbena, lucru ce l-a facut utilizat la colorarea vaselor de portelan si a sticlei ( sticla de uraniu). In anumite cazuri, oxidul de uraniu a fost utilizat la fabricarea danturilor false. Uraniul era adaugat pentru ca dintii falsi sa aibe fluorescenta celor adevarati.In general, oxizii uraniului au fost folositi ca si coloranti. Chiar si oxidul negru de uraniu a fost folosit pentru emailarea anumitor vase de portelan. Sarurile de uraniu( azotat) erau folosite in tehnica fotografica, pentru realizareqa fotografiilor in ton sepia

[modifică] Vezi şi

• Tabelul periodic al elementelor